RMRomulus Câmpan Maramureșanu
Verificat@romulus-campan-maramuresanu
United Kingdomtheoreticalphilosophy.com
„memento mori...”
Biografie Romulus Câmpan-Maramureșanu Portofoliu școlar, liceal (12 ani), apoi profesional (parțial), universitar, academic (13 ani): 1. Școala Gen. Nr. 6, Baia Mare 2. Liceul Ind. Electrotehnic nr. 4, tr. I, Baia Mare 3. Liceul Sanitar, cls. Aparatură Medicală, tr. II, Cluj-Napoca 4. Brigada de elită Grăniceri, Curs Sanitar Infirmieri, 6…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Mulțumesc mult pentru răspuns, și gânduri.
În ceea ce privește finalul în primul rând ”bun” și doar apoi ”sec”, a fost doar sinceritatea pe care o merită poemul Domniei Tale, întreaga atitudine de siguranță, sfidare, dar și teamă, din care ai frământat acest poem.
Te rog să consideri acest ”sec”, ca un echivalent, de exemplu, al concluziei despre o bucată de iască pentru amnar, de a fi ”uscată”. Fără acest detaliu, iasca pentru amnar, ar rămâne în neființă.
Sfatul meu umil: lăsați finalul așa cum este, împreună cu acea ultimă sclipire a unei lacrime uscânde, pomenite anterior.
Cu respect,
rcm
În ceea ce privește finalul în primul rând ”bun” și doar apoi ”sec”, a fost doar sinceritatea pe care o merită poemul Domniei Tale, întreaga atitudine de siguranță, sfidare, dar și teamă, din care ai frământat acest poem.
Te rog să consideri acest ”sec”, ca un echivalent, de exemplu, al concluziei despre o bucată de iască pentru amnar, de a fi ”uscată”. Fără acest detaliu, iasca pentru amnar, ar rămâne în neființă.
Sfatul meu umil: lăsați finalul așa cum este, împreună cu acea ultimă sclipire a unei lacrime uscânde, pomenite anterior.
Cu respect,
rcm
Pe textul:
„șapte șeptari puternici" de Bogdan Nicolae Groza
0 suflu
ContextÎți mulțumesc, Vlad, pentru sinceritate și deschidere.
Viața și arta mea, sunt mult mai complicate decât puținul publicat.
Despre credință, aș prefera să nu spun mai mult decât că trecutul meu cuprinde peste două decenii de muncă pastorală și de misiune...
A spune despre versurile mele, că ”desigur sună fals”, ar necesita o siguranță a transcendenței pe care nu sunt deloc sigur că Domnia Ta o posedă.
Credința nimănui nu este îndeajuns pentru a deveni mai ”dreaptă” decât a altuia.
Până când vom vedea idolul Dagon căzând pe față în prezența Chivotului Legământului, rămânem doar cu speranța credinței.
Este tare complicat a căuta raționalul în inefabilul creației poetice.
Viața și arta mea, sunt mult mai complicate decât puținul publicat.
Despre credință, aș prefera să nu spun mai mult decât că trecutul meu cuprinde peste două decenii de muncă pastorală și de misiune...
A spune despre versurile mele, că ”desigur sună fals”, ar necesita o siguranță a transcendenței pe care nu sunt deloc sigur că Domnia Ta o posedă.
Credința nimănui nu este îndeajuns pentru a deveni mai ”dreaptă” decât a altuia.
Până când vom vedea idolul Dagon căzând pe față în prezența Chivotului Legământului, rămânem doar cu speranța credinței.
Este tare complicat a căuta raționalul în inefabilul creației poetice.
Pe textul:
„Alaltăieriul perpetuu al morții..." de Romulus Câmpan Maramureșanu
0 suflu
ContextDragă Bogdan,
Am obiceiul nu de toți împărtășit, să nu folosesc cuvinte pe care generația mea, n-a învățat să le închipuie în poezie.
Poemul Domniei Tale însă, substratul pe care ai plantat cuvinte, cere fără mult drept de apel, vocabularul ales.
Ai reușit să mă aduci pe cărarea până la finalul bun, sec, însă cu o ultimă sclipire a unei lacrime uscânde.
Îți doresc încă tare mulți șeptari; eu rămân sperând să pot să joc măcar cel de-al nouălea până la închiderea casinoului acesta existențial, unde toți crupierii înșeală.
Mulțumesc.
rcn
Am obiceiul nu de toți împărtășit, să nu folosesc cuvinte pe care generația mea, n-a învățat să le închipuie în poezie.
Poemul Domniei Tale însă, substratul pe care ai plantat cuvinte, cere fără mult drept de apel, vocabularul ales.
Ai reușit să mă aduci pe cărarea până la finalul bun, sec, însă cu o ultimă sclipire a unei lacrime uscânde.
Îți doresc încă tare mulți șeptari; eu rămân sperând să pot să joc măcar cel de-al nouălea până la închiderea casinoului acesta existențial, unde toți crupierii înșeală.
Mulțumesc.
rcn
Pe textul:
„șapte șeptari puternici" de Bogdan Nicolae Groza
0 suflu
Context”și brusc mă lovește în moalele capului:
ce ne separă de alte forme de viață
e sfâșierea ipocrită pe toate drumurile”
Acel crescendo amintit de Claudiu, ca durere, ”sfâșiere(a)” cum ai scris, a atins în mine un apogeu pre-climactic în ”drumurile”; cu ochii închiși așteptam ca vulturul să rupă o dată ficatul din mine, să se împlinească durerea.
Nu e critică ce-ți scriu, de acord fiind din nou cu Claudiu, despre fiirea de facto ca poezie a acestor gânduri grele, ci poate doar răbufnirea subiectivă a unei vieți în care durerea o mănânc zilnic, fără pâine.
M-am bucurat să te citesc.
rcm
ce ne separă de alte forme de viață
e sfâșierea ipocrită pe toate drumurile”
Acel crescendo amintit de Claudiu, ca durere, ”sfâșiere(a)” cum ai scris, a atins în mine un apogeu pre-climactic în ”drumurile”; cu ochii închiși așteptam ca vulturul să rupă o dată ficatul din mine, să se împlinească durerea.
Nu e critică ce-ți scriu, de acord fiind din nou cu Claudiu, despre fiirea de facto ca poezie a acestor gânduri grele, ci poate doar răbufnirea subiectivă a unei vieți în care durerea o mănânc zilnic, fără pâine.
M-am bucurat să te citesc.
rcm
Pe textul:
„fenotipuri extinse " de emilian valeriu pal
0 suflu
Context"Dumnezeu pleacă din mine
uneori mai obosește
și atunci distanța lumii
se preface într-un clește"
Dragă Florian,
Aștept întodeauna poeziile Domniei Tale; nici azi nu m-am înșelat.
Cu toată durerea, mă bucur totuși să mă fi născut într-o(sic) vreme aspră, care însă m-a învățat minunea înțelegerii, iubirii și trăirii versurilor ca strofa de mai sus...
Înlăuntrul meu, poezii ca cea a Domniei Tale, devin reculegere, trăire de simțiri dincolo de emoții.
Scriu cu ochi umezi, pentru că plecarea lui Dumnezeu din mine, trage tare înspre verbe la timpul trecut, nemaiștiind cine pe cine parcă tot nu vrea să piardă, Dumnezeu pe mine, ori eu pe El.
Să fii păzit.
rcm
uneori mai obosește
și atunci distanța lumii
se preface într-un clește"
Dragă Florian,
Aștept întodeauna poeziile Domniei Tale; nici azi nu m-am înșelat.
Cu toată durerea, mă bucur totuși să mă fi născut într-o(sic) vreme aspră, care însă m-a învățat minunea înțelegerii, iubirii și trăirii versurilor ca strofa de mai sus...
Înlăuntrul meu, poezii ca cea a Domniei Tale, devin reculegere, trăire de simțiri dincolo de emoții.
Scriu cu ochi umezi, pentru că plecarea lui Dumnezeu din mine, trage tare înspre verbe la timpul trecut, nemaiștiind cine pe cine parcă tot nu vrea să piardă, Dumnezeu pe mine, ori eu pe El.
Să fii păzit.
rcm
Pe textul:
„Nu e apă lacrima" de florian stoian -silișteanu
0 suflu
ContextCitind și recitind această poezie superbă, găsesc de fiecare dată, ca într-o floare neverosimilă, petale de culori diferite, și crengi și arbori din alte universuri ale sufletului poetului, chemând cititorul la ședere, cu ”baba” tainelor licăririlor de lumânare preschimbate poate-n lacrimi (de ceară?) căzând pe piane cu brațe și piepturi goale, deschise-n îmbrățișare.
*Recomand din Suflet*
rcm
*Recomand din Suflet*
rcm
Pe textul:
„,,nemuritor și rece”?" de catalin ioan vega
0 suflu
ContextUn poem finisat la valoarea unei bijuterii, transcendent, cu un final frapant, fragil ca o răsuflare de iarnă, oferind însă cititorului șansa atingerii infabilului.
*Recomand din Suflet* - *RDS*
PS - de-aș înțelege ce caută-n Atelier...
*Recomand din Suflet* - *RDS*
PS - de-aș înțelege ce caută-n Atelier...
Pe textul:
„golem" de Mondea Adrian
0 suflu
ContextBună seara Florian,
De-azi dimineață de când ți-am citit Rugăciunea, am vrut să scriu ceva în acest spațiu, dar mi-au lipsit cuvintele; e imposibil să „scrii” ceea ce alții, aici Domnia Ta, au simțit înspre cerul unde sperăm -aici eu-, să (mai) locuiască cineva, într-o limbă a duhului cunoscută doar de dânșii, și Dumnezeul despre care (mai)-aici iarăși eu- credem, că este acel „cineva” din acel cer.
Mă iartă că am ales „doar” versurile de mai jos, doar pentru că vine Iluminarea, și tare mă dor osele moștenite:
„Tatăl Tău pe al meu tată
în lacrimă nelăcrimată
l-a strigat la jumătate oaselor din os de ape”
Să rămâi Binecuvântat, prietene de demult lipsit.
Dindărătul olog al unei „vine” de care nici nu-mi mai aduc aminte, pot doar să *Recomand Din Suflet - RDS* acest poem sublim!
rcm
De-azi dimineață de când ți-am citit Rugăciunea, am vrut să scriu ceva în acest spațiu, dar mi-au lipsit cuvintele; e imposibil să „scrii” ceea ce alții, aici Domnia Ta, au simțit înspre cerul unde sperăm -aici eu-, să (mai) locuiască cineva, într-o limbă a duhului cunoscută doar de dânșii, și Dumnezeul despre care (mai)-aici iarăși eu- credem, că este acel „cineva” din acel cer.
Mă iartă că am ales „doar” versurile de mai jos, doar pentru că vine Iluminarea, și tare mă dor osele moștenite:
„Tatăl Tău pe al meu tată
în lacrimă nelăcrimată
l-a strigat la jumătate oaselor din os de ape”
Să rămâi Binecuvântat, prietene de demult lipsit.
Dindărătul olog al unei „vine” de care nici nu-mi mai aduc aminte, pot doar să *Recomand Din Suflet - RDS* acest poem sublim!
rcm
Pe textul:
„Rugăciune" de florian stoian -silișteanu
0 suflu
ContextScump Vasile,
Cât de cu drag te-am citit „din nou” după atâția ani.
Aceeași frumusețe nedorind să dea nimănui cheia sufletului care trăiește firav, fragil, ca o miniatură invizibilă depărtării, dincolo de metafore.
Să fii binacuvântat, când, și dacă vei citi aceste rânduri; de fapt în orice timp și loc.
Cu drag,
rcm
Cât de cu drag te-am citit „din nou” după atâția ani.
Aceeași frumusețe nedorind să dea nimănui cheia sufletului care trăiește firav, fragil, ca o miniatură invizibilă depărtării, dincolo de metafore.
Să fii binacuvântat, când, și dacă vei citi aceste rânduri; de fapt în orice timp și loc.
Cu drag,
rcm
Pe textul:
„starea de veghe" de Vasile Mihalache
Recomandat0 suflu
ContextDragule Florian,
În 1990, când am plecat din Țară, n-aș fi-nțeles cuvintele-ți.
În 2010, când m-am îndepărtat și mai mult de Țară, am început parcă, să-nțeleg.
Este 2022; și nu e durerea care mă ține invalid, legat de spițe care am crezut că le-am folosit ultima dată în bicicleta primită în dar de la Momo, ci sfâșierea distanței, năpasta unui alt aer nemirosind a pădure de castani, și trăirea tuturor durerilor din cuvintele Domniei Tale, care mă trezesc în fiecare dimineață din același coșmar al unei nedormiri râncezite de dorul cobiliței de pământ Transilvănean, de Maramureș.
Cât de „altfel” sună acum, „Mai am un singur dor...”, nu-i așa?
Cu mulțumiri,
rcm
În 1990, când am plecat din Țară, n-aș fi-nțeles cuvintele-ți.
În 2010, când m-am îndepărtat și mai mult de Țară, am început parcă, să-nțeleg.
Este 2022; și nu e durerea care mă ține invalid, legat de spițe care am crezut că le-am folosit ultima dată în bicicleta primită în dar de la Momo, ci sfâșierea distanței, năpasta unui alt aer nemirosind a pădure de castani, și trăirea tuturor durerilor din cuvintele Domniei Tale, care mă trezesc în fiecare dimineață din același coșmar al unei nedormiri râncezite de dorul cobiliței de pământ Transilvănean, de Maramureș.
Cât de „altfel” sună acum, „Mai am un singur dor...”, nu-i așa?
Cu mulțumiri,
rcm
Pe textul:
„# Cântarea Cântărilor în si bemol (II)" de florian stoian -silișteanu
0 suflu
ContextDragă Maria,
Am modificat, după 14 ani, sper să te mai găsească gândul meu de bine!
RCM
Am modificat, după 14 ani, sper să te mai găsească gândul meu de bine!
RCM
Pe textul:
„Î..." de Romulus Câmpan Maramureșanu
0 suflu
ContextBună Iulian,
Mă bucur să te fi putut citi iar. Îmi place scrierea-ți, mai ales tensiunea stăvilită redată prin curgerea molcomă a ploii. Ești talentat, poezia transpiră prin tine, ca în
\"Eu cânt și cântecul tău
îmi răsună în ureche\",
continuă însă să agonizezi peste detaliile care dau cadrul și uneori esența unor asemenea gânduri.
Ți-as sugera apoi să regândești inconsistența \"fizică\" dintre \"încleștare\" și \"bâțâiala... pentru atingere...\", reiterată și în \"Sânii tăi apasă puternic\".
Poezia este de natură introspectiv-contemplativă, dar realistă, nefăcând posibile inconsistențele specifice poemelor voit irealiste.
Continui să te citesc. Îmi place mirosul de placenta sufletească al începuturilor de drum.
Cu mult respect,
Mă bucur să te fi putut citi iar. Îmi place scrierea-ți, mai ales tensiunea stăvilită redată prin curgerea molcomă a ploii. Ești talentat, poezia transpiră prin tine, ca în
\"Eu cânt și cântecul tău
îmi răsună în ureche\",
continuă însă să agonizezi peste detaliile care dau cadrul și uneori esența unor asemenea gânduri.
Ți-as sugera apoi să regândești inconsistența \"fizică\" dintre \"încleștare\" și \"bâțâiala... pentru atingere...\", reiterată și în \"Sânii tăi apasă puternic\".
Poezia este de natură introspectiv-contemplativă, dar realistă, nefăcând posibile inconsistențele specifice poemelor voit irealiste.
Continui să te citesc. Îmi place mirosul de placenta sufletească al începuturilor de drum.
Cu mult respect,
Pe textul:
„Degradare lentă" de Iulian Andriescu
0 suflu
ContextȚi-am tradus poemul în maghiară pentru soția me care nu ne cunoaște limba; i-a plăcut mult de tot.
Te mai citim.
Te mai citim.
Pe textul:
„Jurnal pe bilete de autobuz 7" de Anni- Lorei Mainka
0 suflu
ContextDragă Dana,
N-am comis decât ce-am scris, s-a prelins ceva din mine iar. Mulțumesc pentru sclipiri ca cea din gândul tău, este motivul pentru care din când în când pot returna câte-un licăr de bucurie. Ți-am pus semnul trecerii sus, în vârful bradului de mine, să fie spre slavă, Celui ce m-a binecuvântat.
Dragule Enache,
Păunescul mă mai bântuie uneori, mi-e greu să scap de supăratul ăla cu cap mare și controversat, care pe vremea când n-aveam nici speranță, nici Dumnezeu, ne aduna din an în an să ne facă mândrii de țara în care cerbul carpatin împușca zimbrii.
Nici prin gând nu mi-ar fi trecut însă vreodată, că voi trăi și scrie \"acuzat\" fiind de idei stănesciene. Sunt copleșit. Când am scris acest gând, nu l-am avut din păcate în minte pe marele. Dacă s-a întâmplat totuși, alleluia!
Dumnezeu să te Binecuvânte! M-aș bucura mult și simți onorat, dacă ai trece și pe la alte-mi prelingeri, spunându-mi gândurile-ți.
Amândurora toate binecuvântările Isusului care ne-a crescut atât de dincolo de iesle.
Cu respect și drag,
N-am comis decât ce-am scris, s-a prelins ceva din mine iar. Mulțumesc pentru sclipiri ca cea din gândul tău, este motivul pentru care din când în când pot returna câte-un licăr de bucurie. Ți-am pus semnul trecerii sus, în vârful bradului de mine, să fie spre slavă, Celui ce m-a binecuvântat.
Dragule Enache,
Păunescul mă mai bântuie uneori, mi-e greu să scap de supăratul ăla cu cap mare și controversat, care pe vremea când n-aveam nici speranță, nici Dumnezeu, ne aduna din an în an să ne facă mândrii de țara în care cerbul carpatin împușca zimbrii.
Nici prin gând nu mi-ar fi trecut însă vreodată, că voi trăi și scrie \"acuzat\" fiind de idei stănesciene. Sunt copleșit. Când am scris acest gând, nu l-am avut din păcate în minte pe marele. Dacă s-a întâmplat totuși, alleluia!
Dumnezeu să te Binecuvânte! M-aș bucura mult și simți onorat, dacă ai trece și pe la alte-mi prelingeri, spunându-mi gândurile-ți.
Amândurora toate binecuvântările Isusului care ne-a crescut atât de dincolo de iesle.
Cu respect și drag,
Pe textul:
„Ars poetica..." de Romulus Câmpan Maramureșanu
0 suflu
Context\"ce indecență plată
întoarcerea mea spre bărbatul-tabu
pulverizând haotic singurătatea\"
Tot citesc si recitesc poemul, și mă tot poticnesc de această strofă. Îmi pare ca un miez de borgianism într-un sâmbure de fruct cu boabe multe, definind alei ale unui labirint care nu vrei să ducă nicăieri, pentru că mlaștinile duc doar în jos...
Te rupi de undeva... doar tu mai ești pe apă, așteptând barca.
Ți-aș sugera cu drag \"pielea\" în loc de \"epiderma\". Sună mai uman, ca tot ce-ai scris.
Cu mult respect,
întoarcerea mea spre bărbatul-tabu
pulverizând haotic singurătatea\"
Tot citesc si recitesc poemul, și mă tot poticnesc de această strofă. Îmi pare ca un miez de borgianism într-un sâmbure de fruct cu boabe multe, definind alei ale unui labirint care nu vrei să ducă nicăieri, pentru că mlaștinile duc doar în jos...
Te rupi de undeva... doar tu mai ești pe apă, așteptând barca.
Ți-aș sugera cu drag \"pielea\" în loc de \"epiderma\". Sună mai uman, ca tot ce-ai scris.
Cu mult respect,
Pe textul:
„mlaștina cu ochi lucizi" de Ela Victoria Luca
Recomandat0 suflu
ContextBonsoir Rita,
Plăcut surprins să te \"descopăr\". Mea culpa pentru tardietate.
Ți-am citit câteva poeme. Ești o voce aparte, cu un timbru personal clar, de o originalitate plină de bun gust, un talent rar...
M-a încântat sublima îndrăzneală din \"ți-am sărutat în palmă.... o rouă\", absolut de excepție... ca de altfel întregul poem.
Dacă aș putea da steluțe, în mod sigur ți-aș aprinde una...
Rămân cititor.
Plăcut surprins să te \"descopăr\". Mea culpa pentru tardietate.
Ți-am citit câteva poeme. Ești o voce aparte, cu un timbru personal clar, de o originalitate plină de bun gust, un talent rar...
M-a încântat sublima îndrăzneală din \"ți-am sărutat în palmă.... o rouă\", absolut de excepție... ca de altfel întregul poem.
Dacă aș putea da steluțe, în mod sigur ți-aș aprinde una...
Rămân cititor.
Pe textul:
„Să-ți sărut de pe buze ploaia" de Rita Graban
0 suflu
Context\"Nepământescu-Ți tată, voința își îndrumă
Către curat ogorul, cu numele Marie,\"
Foarte reușită această tălmăcire a adumbririi Duhului peste fecioria alesei!
M-a surprins în mod deosebit alegerea acelui \"dar\" din ultimul vers, în locul unui \"și\" mai \"natural\".
Ai atâta dreptate; în acest \"dar\" rezidă atât judecata cât și harul!
Și vă rog sa ma puneți și pe umilul mine pe lista celor care-L scriu pe Dumnezeu așa cum se cuvine.
Cu mult drag și rugăciune în Numele scump al lui Isus,
Rămân cu același respect,
Către curat ogorul, cu numele Marie,\"
Foarte reușită această tălmăcire a adumbririi Duhului peste fecioria alesei!
M-a surprins în mod deosebit alegerea acelui \"dar\" din ultimul vers, în locul unui \"și\" mai \"natural\".
Ai atâta dreptate; în acest \"dar\" rezidă atât judecata cât și harul!
Și vă rog sa ma puneți și pe umilul mine pe lista celor care-L scriu pe Dumnezeu așa cum se cuvine.
Cu mult drag și rugăciune în Numele scump al lui Isus,
Rămân cu același respect,
Pe textul:
„Tu, rege al luminii" de Ovidiu Oana
0 suflu
ContextNeața Vasile,
Mi-ai dat porția de splendid, de inefabil/concret înainte de micul dejun. Am să devin dependent.
Nu pot să-ți spun ce mi-a plăcut mai mult, poate-i deajuns să notez că m-am zărit în fiecare colț al gândurilor atât de complexe și ... frumoase, că n-am alt cuvânt.
M-ai azvârlit de toți pereții brândușelor.
ATENȚIE: e primăvară, nu merge-ntre brândușe, mai ai de scris!
Felicitări.
Mi-ai dat porția de splendid, de inefabil/concret înainte de micul dejun. Am să devin dependent.
Nu pot să-ți spun ce mi-a plăcut mai mult, poate-i deajuns să notez că m-am zărit în fiecare colț al gândurilor atât de complexe și ... frumoase, că n-am alt cuvânt.
M-ai azvârlit de toți pereții brândușelor.
ATENȚIE: e primăvară, nu merge-ntre brândușe, mai ai de scris!
Felicitări.
Pe textul:
„pauză între două acte" de Vasile Munteanu
0 suflu
Context\"Doar târziu, Te-am găsit, când doar ruga umilă
Mi-a rămas, și putere să-Ți cânt, nu mai am –
Doar lumina ce-ai pus peste mine, balsam
Mi-a șoptit sângerând: ai uitat să ceri milă…\"
Frate Jianule,
Îți mulțumesc iar și iar pentru frățeasca împărtășanie a ceeea ce ai scris.
Poezia este superbă, constructul ireproșabil, îndrăznesc doar să-ți sugerez un final mai \"aliniat\" întregului.
Cu drag,
Mi-a rămas, și putere să-Ți cânt, nu mai am –
Doar lumina ce-ai pus peste mine, balsam
Mi-a șoptit sângerând: ai uitat să ceri milă…\"
Frate Jianule,
Îți mulțumesc iar și iar pentru frățeasca împărtășanie a ceeea ce ai scris.
Poezia este superbă, constructul ireproșabil, îndrăznesc doar să-ți sugerez un final mai \"aliniat\" întregului.
Cu drag,
Pe textul:
„Ai uitat" de Jianu Liviu-Florian
0 suflu
ContextDragă Ștefan-Doru,
Mulțumesc de mult de gând.
Mă cutremură uneori imanența întârzierii, a unui mâine gol, fără conținut...
Doar Dumnezeu mă mai ținen-n viață.
Ți-am scris pe adresa dată, cu bucurie.
Pace și ție, Maramureșene...
Dragă Ligia,
Mă iartă că n-am avut de dat decât simțirea durerii inutilității, acum...
Sper să treci pe la mine și când or veni vremuri mai bune.
Cu drag.
Mulțumesc de mult de gând.
Mă cutremură uneori imanența întârzierii, a unui mâine gol, fără conținut...
Doar Dumnezeu mă mai ținen-n viață.
Ți-am scris pe adresa dată, cu bucurie.
Pace și ție, Maramureșene...
Dragă Ligia,
Mă iartă că n-am avut de dat decât simțirea durerii inutilității, acum...
Sper să treci pe la mine și când or veni vremuri mai bune.
Cu drag.
Pe textul:
„Câine bătut..." de Romulus Câmpan Maramureșanu
0 suflu
Context