Poezie
blues olandez
lui jenea
1 min lectură·
Mediu
oh mother i can feel
soil falling over my head
strigă tandru nebunul în căști.
over and over and over.
și eu stau cu spatele
la lună fumat
și mă uit la niște case
și am 40 de ani
și ăsta e ultimul poem
pe care-l scriu
și totul se destramă. totul.
mihai nu mai e din 2011
maria abia se mai ține
de firul subțire al vieții
iulica e singură și bolnavă
într-un cătun din germania
lev nu mă cunoaște
și eu abia abia.
tu nu mă mai iubești
și eu nu pot să-mi smulg privirea
din grohotișul vieții.
și totul se destramă totul.
mai demult pentru întotdeauna.
021.772
0
din grohotișul vieții.
și totul se destramă totul.
mai demult pentru întotdeauna.”
Drag Lev Mihail,
Comentez, de obicei, doar acolo unde gândurile poetului, cu această ocazie ale Domniei Tale, devin în mine însumi gânduri/viziuni create de acel ”grohotiș al vieții”, care ne sugrumă, și ne îneacă, încet, perfid, ca plănuit de vreun demiurg nebun.
M-ai trimis la un țărm de mare, întunecat/înnourat, de ultime minute/secunde ale unui reflux existențial simțit de, sau pentru mulți. Interesant însă, că în pofida unei vieți care nu mi-a lăsat altceva decât un pesimism sfidător, n-a urmat simțirea sumbră a unei înecări.
Poate pentru că am început în ultimii ani să descopăr în acest grohotiș existențial, pietre spălate de marea de lacrimi, rotunjite de suferințele, celor de prin cătunurile din Germania, sau MB, sau etc, pe care însă le voi ține înjurând între dinți, toate, în mâinile ridicate ca ultimă sfidare a grohotișului, a celor care din bărci pompoase, fac abstracție de suferința noastră, a colegilor de grohotiș.
Mulțumesc mult, *Recomand Din Suflet*.
rcm