Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

world beyond

lui geax

1 min lectură·
Mediu
în zadar te uiţi peste umăr
ziua-n mulţime sau pe strāzile goale
dimineaţa când mergi înspre casā
there is no world behind the world.
trebuie doar sā priveşti
fārā teamā în tine.
acolo pe ultima stâncā a molului
unde pescaruşii zboarā în cercuri
nu mai e de exersat
nici un gest nici un chip.
nici un cm de piele rāmas neatins.
nici un gând rāmas neângenunchiat.
şi noi tot mai gāsim
ceva de fācut de vorbit.
frumoasele noastre ziduri imaginare
din faţa prāpāstiilor.
prietenul meu yury
apucându-se de pār şi încercand
sā se tragā din sine afară.
acolo în atingerile lor cele mai tandre
în mijlocul camerei creştea înserarea
si el a privit-o ti-am spus?
s-a uitat fārā teamā în jur apoi
şi-a fācut loc
printre pahare şi sticle cu măna.
a pus capul pe masā şi a rămas așa
pânā când mary i-a zis
trebuie sā spāl pe jos
se schimbā tura. de atunci
nu l-a mai vāzut nimeni vreodata.
062403
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
161
Citire
1 min
Versuri
30
Actualizat

Cum sa citezi

lev mihail. “world beyond.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lev-mihail/poezie/14172795/world-beyond

Comentarii (6)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@emilian-valeriu-palEP
Distincție acordată
Un poem de stare cu care, personal, rezonez mai ales începând de la „nu mai e de exersat...". Dar fiecare autor e umbra propriului text, așa că prima parte, din punctul meu de vedere, o văd ca pe o pregătire a decorului. O pregătire pentru ora de gheață, când tot ce rămâne e doar luciditatea care te face să te arunci pe hârtie. Și atunci e foarte greu să găsești un echilibru, e foarte greu să nu-ți lași mâna și să decizi ce e important de spus și cât, astfel încât textul să rămână stăpân pe sine și să nu deraieze într-o confesiune care îndepărtează cititorul. Personal, cred că aici ai reușit dozajul bun, iar ce e de apreciat - pentru cei familiarizați cu textele tale - e consecvența și naturalețea cu care găsești o haină nouă să îmbraci o stare perpetuă de gol. Și în opinia mea luciditatea asta nedisimulată, necosmetizata cu metafore fatale, mă face să devin complice într-o stare de grație dureroasă de lipsă.
0
@florina-daniela-floreaFF
Distincție acordată
m-a întristat.
e semn ca textul are o vibrație care a ajuns la mine, cititorul, și a ajuns cu ușurință
pentru mine - de aici: ”prietenul meu yury / apucându-se de pār şi încercand / sā se tragā din sine afară.” - atât de firesc formulat nefirescul, depresia, durerea, izolarea - și până aici: ”de atunci / nu l-a mai vāzut nimeni vreodata” e cuprinsă o viață de om.

0
@claudiu-tosaCT
Distincție acordată
Claudiu Tosa
lipsit de stangacii si pretiozitati. Imi place discursul oarecum inert dar viu la limita dintre pura relatare si insight. Finalul mi se pare foarte reusit. Genul asta de lirism clar, simplu, lipsit de inzorzonari metaforice reuseste sa ajunga foarte bine la mine. Cu atat mai mult cu cat intreg tabloul descris pare foarte viu, avand forta vizuala.
0
@dorin-cozanDC
Distincție acordată
dorin cozan
Mi-a plăcut atmosfera pe care o construiește și pe care o lasă în urmă, după poveste. Cum simte și cum se raportează la toate acestea mi se pare esențial, mai puțin tehnica poetică.
0
@dragos-visanDV
Dragoș Vișan
"Nu există o lume dincolo de lume", se spune în finalul strofei întâi.

"-Vezi că monstrul e în spatele tău!"
"-Numai el îl vede."
Sunt replici din serialul de pe BBC First "Doctor Who". De acum.

Așadar... mai există o lume.
0
@traian-rotarescuTR
Traian Rotărescu
Un text slab, cu cuvinte inventate (neângenunchiat versus semi corect ar fi fost ne-îngenuncheat), diacritice puse aiurea sau lipsă (mÂna, încercÂnd, Ți-am spus). Plus, la citire, lipsa virgulelor. Asta doar la nivel gramaticalo-grafologic, de fapt ce derajează cel mai mult sunt construcțiile facile, cu autorezolvare care se anticipează una pe alta din primele patru strofe. Pt mine, textul care stă în picioare începe din strofa a cincea, dar pt asta nu era nevoie de o introducere „lenghty” și care pare decupată din alt film (contradictoriu). Adică ni se prezintă începând cu titlul „there is no world behind the world.” dar înauntrul autorului se defășoară peisaje marine cu pescăruși în zbor (adică tot un fel de lume) și, ca să vezi, cu cel puțin 2-3 interlocutori, invocați sau imaginari (şi noi tot mai gāsim ceva de fācut de vorbit) Yury, Mary. Deci, alienarea cu care debutează textul este scurtcircuitată/ invalidată. Ce motiv ai mai avea să te plângi că „în zadar te uiţi peste umăr
ziua-n mulţime sau pe strāzile goale” dacă te refugiezi în conversații și dialoguri interiorizate ceva mai încolo?

PS: Dat fiind că nu te-am comentat până acum, să nu crezi că am venit setat pe „seek and destroy” dar, în ciuda celor patru stele, astea sunt motivele pt care pe mine nu mă convinge.
0