Poezie
ultimul blues olandez iry
1 min lectură·
Mediu
tu erai țărmul și eu valul
care se spărgea
iarăși și iarăși și iarăși.
erai vântul
care mă ținea pe acoperișuri
ca să nu mă zdrobesc
de asfalt
lumina din inima găurii negre.
cu cât te-am dorit mai mult
cu atât mai mult te-am pierdut.
aș vrea ca durerea asta
să cânte cum lucește
uneori apusul pe frunze.
mai arată-mi o dată
pentru ultima oară
cum să expir totul totul
până nu mai exist.
*
totul a fost greșit între noi
dar cât a fost
a fost tot pentru mine.
parcă m-am drogat cu iubire.
parcă am băut lună efervescentă.
parcă am căzut în gol cu fluturii.
eu nu am știut
că pot să iubesc așa
eu nu am știut
că pot să fiu atât de mult
fiind atât de puțin.
dumnezeu era o melodie cool
din anii 80
era un haker adolescent.
noi ne cățăram trăgându-ne
unul pe altul gândind
a fi nu este mai mult
decât a nu fi.
041725
0
Poezia e drăguță, frumoasă, vezi ce faci... Să fii happy. Mi-am permis să las acest mesaj pentru că rareori dau sfaturi, dar există așa un ton pe majoritatea poeziilor tale, încât am simțit să îți scriu, poate la un moment dat poezia te va ajuta, pentru că viața nu este deloc ușoară și bănuiesc că ești mai tânăr.
Rog să nu mi se șteargă mesajul, pe off-topic. Pentru că rareori îmi permit să dau un sfat semi-poetic, însă inspirat din poezia unui autor.
Să nu uiți lev-mihail, mai mereu sunt alternative, chiar și scrisul. Sper să nu pățești niciodată nimic trădător.
Tai! :)