poem din kalmthout belgia
ești atât de frumoasă. de când te-am văzut prima dată mi-am spus dacă ar fi să fie cineva ea ar trebui să fie. dar eu nu sunt eu. tu nu ești tu. cât ai fost plecată depozitul a părut gri
RPK tripping
pe podea cu pupilele micșorate doar ascult cuminte vocea străină ce-mi fredonează în cap acum respiră încet și ușor doar treci ora asta și-atât noaptea asta și-atât. ca într-un vis de
poem din bergen op zoom
acum asta e viața ta. un pat un fotoliu un dulap o măsuță un balcon mic desenul lui lev pe care-l ai tot timpul cu tine. în camera cealaltă doarme vitali cu mintea roasă de droguri. acum
world beyond
în zadar te uiţi peste umăr ziua-n mulţime sau pe strāzile goale dimineaţa când mergi înspre casā there is no world behind the world. trebuie doar sā priveşti fārā teamā în tine. acolo pe
să nu mori vreodată niciodată
m-am simțit atât de singur azi mă uitam la oameni în gară şi aproape puteam să simt să înțeleg. au suivant agnieszka. au suivant. atât de singur încât pentru prima oară în viața mea nu
avioane
ca o săgeată văzută-n slow-motion intră în nori avionul. ar trebui să mă bucur mai mult de liniştea asta. ca acum când stau pe acoperiş care e şi terasă cu omar care e spaniol din egipt care
unplugged in zaandam două moŕți înainte de amsterdam
când îți explodează soarele sub pleoape atunci ştii că țiuitul din urechi este în regulă. eşti pe acoperiş şi aproape şti cum se joacă elefanții. elefanții coaie. în plm.
unplugged in zaandam două moŕți înainte de amsterdam
când îți explodează soarele sub pleoape atunci ştii că țiuitul din urechi este în regulă. eşti pe acoperiş şi aproape şti cum se joacă elefanții. elefanții coaie. în plm.
Fara titlu
acum ṣtiu totul am fost atât de bolnav. m-am jucat cu vulturii am dansat pe buza prăpastiei. de 9 luni în camera asta acum sunt gata deși ṣtiu nimic nu va mai fi niciodată la fel.
în pădurile ninse din munți
încet încet se face liniște în capul meu ca într-un iglu. în fiecare noapte când tu dormi eu te îngrop la marginea orașului apoi aștept obosit răsăritul. acolo zilele sunt lungi ca atunci
Pac
16:39 și eu sunt ìncă aici.
Pac
16:39 și eu sunt ìncă aici.
Pac
16:39 și eu sunt ìncă aici.
Pac
16:39 și eu sunt ìncă aici.
acum când scriu poemul ăsta în gând
acum când scriu poemul ăsta în gând mă uit la mine în oglinda din baie zâmbind într-un fel ciudat cald. acum știu precis sunt sigur că-ntr-una din zilele astea am să cedez. e în mintea mea un
respirarea ușoară de lorazepam ce sapă tunelurile zilnice
mai învârt în cafea și fumez mai învârt inelul pe deget. mă gândesc să ies azi pe străzi să intru-ntr-un bar să mă duc pân-la kaufland. am privit mult timp zmeul prins în crengi. am
mirosul aerului după ploaie
pe măsuță lângă cafea și croissante poze moarte. azi nu s-a uitat la ele deloc. a luat pastilele așa cum o face mereu în ordinea scrisă-n rețetă apoi a fumat două țigări. pe a treia doar a
afterwinter
era doar o altă zi oarecare în buncărul care era bucureștiul nostru atunci al meu și acum. o dupănoapte cum le spuneai dimineților mele de după beție. ploua mărunt și era moină pe străzi dar
Vedere din tihuana
mamă o mână nevăzută a tras cu putere fața de masă și cineva a strigat acoperind zgomotul sticlelor și al paharelor sparte. după aceea a fost o liniște fragedă iar eu nu am mai avut unde
unde năpârlesc crotalii
legată de scaun în mijlocul barului polly demontează toată mobila-n gând. nimeni demult aici nu mai întreabă nimic și de nimeni. cine a vorbit prima dată. cui i-a lucit prima oară cuțitul în
unplugged in berlin
încetinește ariadne e mult prea repede se scurge culoarea din copaci mă văd vorbind în oglinda retrovizoare înainte de-a vorbi. lasă-mă unde se termină oamenii în iarba catifelată unde nu
unplugged in berlin
trage-mă te rog din patul ăsta vechi de mercur dă-mi jos de pe față tricoul ajunge ajunge am văzut mult prea mult. e destul lasă cheia-n contact și șoptește-mi în gând nu mai vreau să
ultimul blues olandez iry
tu erai țărmul și eu valul care se spărgea iarăși și iarăși și iarăși. erai vântul care mă ținea pe acoperișuri ca să nu mă zdrobesc de asfalt lumina din inima găurii negre. cu cât te-am
blues olandez
începe oricând și se sfârșește oriunde. deșertul cuțitul trusa lui juao ziua aceea când știi că altfel nu ai cum s-atingi cu vârful degetelor strălucirea. strigă cât poți peste
blues olandez
e o minciună că nu te-am iubit e o minciună că e o minciună. că fluturii nu au memorie că peștii nu au conștiință că suferința nu trece prin pereți. acum sunt sigur deși tot timpu-a fost
blues olandez
fumez hașiș cu ruben jos sub copacii cu luna prinsă în crengi și aștept în zadar să mă suni. spune-i lui lev că am murit spune-i ce simți spune-i că ai avut dreptate în tot și în toate
blues olandez
totul și mai ales zâmbetele. toată iubirea asta care pune bere-n ferigi care hrănește hulubii cu cipsuri. sau cât de tare te poți strânge în tine. dacă te-apropii prea mult nu mai distingi
blues olandez
cum susură berea în pahar dimineața. cum nu simt fotonii trecerea timpului. cum înghite noaptea zgomotul unui geam spart la marginea orașului. cum nu se ciocnesc niciodată păsările-n zbor. cum
blues olandez
unde plușurile își salvează întotdeauna copiii. unde iubirea-i ca aerul. unde poți fi ce erai cu patru ani înainte de a te naște. unde lumina topește acoperișurile și oglinzile. unde nu
blues olandez
credeam că david bowie e nemuritor credeam că nu am să mai fiu departe de tine niciodată. credeam că totul o să fie bine și nu este. nu este viitor în gânduri. caligrafiază
blues olandez
lev tati vine spre tine acum pe o briză de aerotermă. cu ochii băltind în neoane cu inima surpată de tripuri. tati vine la tine încet cum plutesc înecații albi pe sub ape. vine-obosit prin
blues olandez
oh mother i can feel soil falling over my head strigă tandru nebunul în căști. over and over and over. și eu stau cu spatele la lună fumat și mă uit la niște case și am 40 de ani și ăsta
blues olandez
acum e prea târziu ca să scriu alt poem altul decât ăsta. întotdeauna a fost prea târziu pentru mine. dansez drogat în oglindă pe piesa lui harry styles as it was sunt un fluture
blues olandez
m-am sințit atât de departe de tine de lev încât a început să îmi pară absurd să mă mai întorc. și gândul ăsta a prins umbră pe pereții hotelului. nu te gândi la mine. nu te gândi la
blues olandez
e doar rutina tulbure a nebuniei. nu e nimic de înțeles decât că nu-i nimic de înțeles. e doar fiorul unui alt atac este doar teama de a-ți fi teamă iar: un litorsal un calciu magneziu
blues olandez
sub cerul înnorat al olandei așteptând serile calde de vară am văzut oameni minunați ruinându-se într-o clipă. îi auzi dimineața târâindu-și trolerele înspre gară după ce-au terminat ultima
