Poezie
unplugged in berlin
1 min lectură·
Mediu
trage-mă te rog din patul
ăsta vechi de mercur
dă-mi jos de pe față tricoul
ajunge ajunge
am văzut mult prea mult.
e destul lasă cheia-n contact
și șoptește-mi în gând
nu mai vreau să aud
ei mă cheamă pe nume
îndeajuns e-ndeajuns.
toate strigătele lor
înghițite de valuri toate
mâinile-ntinse-n zadar
atinge-mă vindecă-mi pielea
nu mă lăsa să adorm
dacă închid ochii dispar.
unde ești? nu privi înapoi scoate-mă-n brate de-aici e o fantomă în mașinăria asta și am rămas fără timp. toate privirile lor stinse deodată toate mâinile întinse-n zadar unde ești? unde ești?
001336
0