Jurnal pe bilete de autobuz 7

jaluzelele sunt vechi vopseaua ninge pe ziduri în jos se lipește de pomii obosiți din primavară până în toamnă toți sunt obosiți uite spunea mama pe ăștia toți i-am plantat eu cu mâna mea înainte să plece rușii după liliacul mare e liliacul alb cel mai mic e al tău , ai uitat, l-ai pus cu tata după ce a venit din siberia am uitat mămă, am uitat rugină vopsea schije de lemn gardul e mai mic decât în trecut oboseala e a doua natură îmbrățișată de timpul pe care îl tai felii cu grijă și-i fac soldăței copilului după jaluzelele ce-mi ramân zilnic schijă de schijă sub unghii în scârțâitul domol aud pașii cu care plecați unul câte unul să îmi lăsati locul între liliacul cel mare și cel mic el înflorește din primăvară până în toamnă cu flori mari apoi flori mici