Jurnal pe bilete de autobuz 5

Anni-Lorei Manka,

Mi-a placut mult poemul:jurnal pe bilete de autobuz 5,
pentru ca, in el ai conturat imagini speciale, deosebit de frumoase.
cu drag

Anni,
biletul ăsta e foarte fin, imaginea chinezului care ține puținele spice de orez declanșează emoții felurite, dar estompate de un surâs demn, vorba lui Felix, tu nu protestezi, dar accepți cu demnitate toate \"darurile\" drumului. Ai surprins cu grație granița invizibilă a singurătăților care sunt de fapt împreună în mintea ta. Frumoasă imagine a vieții care se deschide, a subiectului către exterior:\"Când deschid printre gene/ speranța\"
Bună dimineața,
i

ma bucur, reusind sa schitez un gind , facindu-ma sper cite un pic un pic inteleasa

urarile tale incep sa-mi devina familiare, surprinsa sunt totusi ca inca nu v-am plictisit, si deasemenea sper sa imi puneti \"bețe în versuri\", dacă o iau cumva pe \"câmp\" la \"deal\"....nu sunt prea convinsă , ca am reusit sa redau poetic ce am simtit in aceste zile, dar merci pentru atentia ta, draga Ioana Geacar, acum la noi se spune buna seara

Anni,
ce am spus eu e adevărat, dar și ce ai spus tu: simți bine că n-ai reușit să redai exact ce ai simțit, parcă ai privit printr-un geam transpirat, poeticul e puțin neclar aici, dar și când vei muta cuvintele în sensul perfect...!Poate încerci să schimbi aici ceva \"în pielea așteptărilor mele\", mai ales că ai mai folosit o dată cuvântul \"piele.\"
Ps: Eu zic și noaptea \"bună dimineața\" puținelor mele prietene. Dar ...ieri, trecând prin piață pe lângă o vecină rece am salutat-o la fel și era ora 14. S-a uitat ca la o dihanie, iar eu am râs tot drumul, completând șirul personajelor solipsiste și vorbărețe în gol.

in miez de noapte revin: pielea am refolosit-o, ce ciudat suna)ptr. ca ma refeream la cea care transpira libertatea si apoi se impacheta in asteptari care au ramas pina in moment fara raspuns....poate prea opac, sau?
atunci: buna dimineata Ioana!

doamnă îmi puneți neuronii să o ia la fugă haotic căutând cu disperare semnificația ascunsă a poeziei dvs. nu știu dacă și-au făcut treaba ca lumea dar mi-au spus că au descifrat o stare de singurătate, amestecată cu un gram de melancolie decantată într-o noapte sherezadiană. și mi-au mai explicat că în viziunea dvs singurătatea costă scump. e cumva vorba de o neliniște ancestrală, neliniște venită din complexitatea relațiilor interumane?

iarta-mi ignoranta
nu mai stiu cum intru pe pegina germana
mai caut intre timp :)
merci

daca as avea o stea sau cel putin un simbol pentru o cana de cafea ti le-as oferi...prin cele scrise nu doream in nici un caz sa te doara neuronii...dar m-ai facut sa zimbesc ,cind mi-am citi propria poezie ...intr-un cuvint,din afara privit e altceva si cred ca ai dreptate, ceva in cap doare....concluziile tale, draga Marian sunt corecte, si ma bucur

Trec... trecandu-ma prin poem... bland ca o umbra inflorind
in fereastra... o muscata rosie... pe o boaba de orez incercam cuvintele care lasa urme adanci... timpul este neiertator... sa-l pierdem?

nu, noi nu pierdem timp, noi suntem proletari din toate s..stii tu ce....ti-am citit ultimele versuri si am descoperit un autor schimbat, te rog sa-mi spui despre ce pereti tot scrii....iar oceanul acela este un fel de balta, iti spun eu, care le-am trecut pe toate pe te miri ce, cu o masina de nu-ti pot spune de cite ori am reparat-o ....astept....si trebuie sa-ti spun TOTUSI....ultimele poeme sunt explozive, ceva se cladeste ori darima, nu stiu ce

In boabele de orez gasesti multa intelepciune, asta o stii c-o stii intuitiv sau fiindca-ai invatat-o? Si nu glumesc, tehnica adevarului din boabele de orez se-nvata rar se-nvata greu si cind ai descoperit-o scrii evrsuri bune.ca astea...

intuitiv, sau poate ca viata pe care o duce fiecare dintre noi are mai multe sau mai putine \"boabe de orez\" la dispozitei, spun are la dispozitie nu \"ne pune\"...pentru ca viata ne lasa \"de fapt\" mai multe variante, iar noi ne putem lua cite boabe putem, dorim, sau chiar unii le ignora...e greu da, dreptate ai luana...sper sa ai dreptate si aceste versuri sa dospeasca intr-o directie poetica, pe curind

Intr-adevar viata ne lasa si-apoi stii, dospeste-o, orezul are hidrochinon, hidrochinonul albeste, deci scrie poezie caresa ne albeasca gindurile.

mi-a placut tare mult explicatia ta cu orezul care de fapt ne albeste gindurile....cred ca ai dreptate, noi mincam prea mult, adica de fapt zilnic, ptr ca nu imiplac cartofii...pe curind si la mai multe asemenea idei