REMUS BRAD

De ce ești trisă și ai ochii umezi? Nu mai gândi că ești săracă și urâtă, te rog, încearcă să mă crezi, ești la fel ca alte multe femei, plăcută; când ești veselă și râzi radiezi lumină ca o

Dansai în curte, sub razele de lună, cu părul despletit, fluturând pe spate, desculță și veselă ca o sirenă nebună, căreia nu-i pasă că este zi sau noapte. Parfumul tău plutea prin aer

Zâmbetul tău candid, boare călduță de vânt, s-a strecurat în sufletul meu și gândurile negre s-au risipit ca mărgelele desprinse dintr-un șirag rupt. Lasă-mă să-mi odihnesc capul ostenit de

În paradis a început să plouă când inima ta s-a înnorat, luceferii au căzut în nisipul de pe plajă și universul a devenit un gol întunecat. Degeaba ții palma deschisă spre cer, sărutările lui și

Fluturi de gheață roiesc peste întinderi grizonate; lumina se descompune în culorile curcubeului când le atinge aripile și retina înregistrează fenomenul ca un aparat fotografic; fulgere neuronale

Mă întreb, cum aș putea să-ți zugrăvesc pereții inimii în culori calde și în dreptul ferestrei un imens arc de curcubeu, ca sub bolta lui să-și facă cuib o pasăre măiastră pe al cărui cântec să-l

Nu te mint am văzut cum din coroanele copacilor a căzut umbra pietrele ascuțite s-au înfipt bucuroase în ea ca nu cumva să se lipească de aripile fluturilor purtători de lumină Tu te

Omul, în simplitatea înțelepciunii lui, în vremea în care era îmbrăcat cu piei de animale și se minuna privind cum Soarele și Luna se rostogolesc pe rând deasupra pământului, el ziua și ea

Renașterea timpului ucis de nesăbuința umană, lipsită de recunoștință pentru clipele de fericire, atât cât au fost, depinde uneori de rostirea câtorva cuvinte, nu neapărat magice, ci spuse cu

Mă întreb câte-o dată, adâncindu-mă cu întrebare în minte, cine ar putea să-mi mai tulbure liniștea care și-a așternută pledul printre morminte? Oare să fie vântul când suflă mânios stârnnind

Aștept ca fluturii să zburde din nou prin raiul de pe pământ, sufletul tău să se înveșmânteze ca ziua de primăvară, într-o mirifică lumină, gândul să-ți devină statornic și să cioplească

Aștept, dar fără să mă las doborât de așteptare. Îmbrățișez clipele ce astăzi vin spre mine însoțite de doruri și fantezii, sperând ca orele, zilele, lunile ce trec să nu fie ocolite de

Este liniște aparentă sub pleoapa mea închisă de-un vremelnic nor ce face viitorul misterios precum silabisirile rostite în leagăn de prunci. E liniște aparentă sub pleoapa mea ce tremură

Închipuiește-ți că inima mea este o floare cu rădăcinile adâncite în dragoste și lumină, că seva ei vie, nemuritoare, poartă-n ea un parfum de natură divină. Þi-o dăruiesc plecându-mi

E liniște aparentă sub pleoapa mea închisă de un nor. Caut înțelesuri în visele ce dorm neîmplinite în scorburile din păduri, mânat cu biciul de un puternic și misterios fior ce mi-a pus jug

Eu nu mă voi mai supăra niciodată și te voi iubi mereu, de-acum înainte, așa cum ești, cu tot ce ai bun, frumos și mai puțin frumos în tine, pentru că știu că dacă mă vei face să sufăr iar te

Sub oblăduirea timpului, spinul și petala își zâmbesc împodobind aceeași înverzită ramură și chiar dacă prin menire se deosebesc destinul le ține prinse-ntr-o singură legătură s-arate

Femeie minunată și capricioasă mi-ai deschis ușa inimii ca din întâmplare, fiind parcă plămădită din dorința mea și din tenebrele timpului de un vis, dar eu am simțit că ești cea trimisă să-mi

Dacă vorbele și sentimentele tale ar fi boabe dulci de struguri doar pânzele păianjenilor și cârtițele ar umple viile, suferințele îmbătate de necaz s-ar așeza singure pe ruguri, limpezimea

Acum tu ești icoana ce strălucește pe altarul vieții mele în fața căreia îngenunchiez și mă închin, unde depun fără ezitare ca ofrandă viitorul necunoscutului meu destin, ești steau ce în

Când dragostea trimisă din Olimpul zeilor va aprinde flacăra în inimile alese să le transforme cu vraja ei în liant, tu caută iubita mea să taci și doar să asculți susurul melodios cum va curge

Dincolo de ecoul ce se amesteca cu vibrația serii și înfiora sfioasele sălcii, eu am închis în cerc așteptarea de răspuns, hotărât să îngrop trecutul în sipetul uitării, dar o undă s-a desprins