Te vedeam ca pe o minune,
învăluită-n aura unui glob de taină,
ca pe o infinită și sfântă lumină,
pogorâtă din cer de un înger,
să vindece orice rană
și să încălzească cu razele ei inimile
Ești departe
când mă afund în somnul dulce,
dar distanța nu ne mai desparte
căci amintirile duioase
ce trec prin mintea mea,
purtate pe aripile visării vaporoase,
fac o minunată
Uneori, când simțurile mele freamătă și se aprind de dorință
îmi imaginez cum te răstorn dezbrăcată pe o claie de fân,
cum trupurile noastre excitate se împreunează, devenind o singură ființă
și
De la un timp
trecutul se deschide-n gândurile mele
asemeni unui cufăr uzat și ros de carii
din care se revarsă timorată viața mea;
rădăcina ei înfiptă adânc își alimentează seva
cu doruri
Liniștea mea s-a așezat sfioasă în căușul palmei tale...
Dacă vrei,
poți s-o mângâi cu privirea,
poți s-o așezi în inima ta, alături de dorințele tale,
ori poți s-o strivești ca pe o insectă, cu
Sunt zile în care doar ploaia îmi bate în geam
în timp ce gândul meu cutreieră aiurea,
în lumea impresiilor și al amintirilor
ce și-au înfipt rădăcinile adânc în sufletul meu;
mă simt pironit în
E vina ta
amant al toamnelor târzii
că sorbi din nou
vinul roșu al iubirii
și porți în inimă
stigmatul pe care se prinde și încolțește polenul fericirii;
de te lași învăluit cu parfumul
Nu arunc cu pietre în ziua de ieri,
nici cu lauri în ziua de mâine.
O frunză uscată
nu poate aduce bucurie
nici nu poate răni,
dar poate aduce aminte
că în vremea când era vie
și se
Am învățat să aștept
iar dorința am îngropat-o ca pe un sâmbure sub stratul de răbdare
pe care se odihnește dorul meu nemângâiat și ostenit...
Din când în când, ca o fulgerare,
un gând ascuns,
O zi de toamnă mohorâtă
în care și îngerii sunt deprimați.
Lumina înveșmântată în haine cernite
stă frustrată și zgribulită la fereastra mea;
din ochii ei umbriți de nori
Aș vrea să te cuprind cu brațele de mijloc,
să-ți simt răsuflarea parfumată dansând pe obrazul meu,
iar tu să-mi stingi cu o lungă sărutare mistuitorul foc,
din vatra inimii, pe care dorul îl
Ce curvă este viața uneori!
Asemeni unei femei prefăcute
vrea să-i convingă pe fraieri și visători
că sub vălul mătăsos
are o inimă catifelată, ca petala unei flori,
dar gândul ei ascuns,
Mă gândesc că poate m-am grăbit,
când îndemnat de entuziasm,
ți-am mărturisit că te iubesc;
am văzut atunci în tine o lumină
sau poate mi s-a părut că o zăresc.
Draperiile ce acoperă sufletul
Mă gândesc că poate noaptea
ce se strecoară printre sălciile despletite,
purtând sub prelată gânduri și fapte ascunse,
va lua cu ea în neant, ca un gunoier discret,
toate dorințele și dorurile
Noaptea a întins pe bolta cerului
o prelată neagră de catifea,
a fixat-o cu ținte strălucitoare
să nu se prăbușească pe pământ
și să acopere cu întuneric întreaga suflare
chircită pe marginea
Am adunat nisipul înfierbântat de soare
din urmele în care s-au adâncit tălpile tale
înainte de a fi acoperite de geloasa mare
și l-am pus în buzunarul de la piept
lângă inimă
să-ți simt mereu
Noaptea în care ne-am iubit
am împachetat-o într-o folie strălucitoare,
mi-am deschis inima, am tras un sertar tainic
și am pus-o la păstrare.
Te simt adânc cum te desfaci în mine
ca o magică
De la un timp umbrele sunt însuflețite iar oamenii poartă în piept inimi de piatră,
mintea care s-a cocoțat pe curcubeu înveșmântată-n fală
strălucește ca o tinichea peste omenirea ce stă în fața
În dragoste
jumătățile de măsură
sunt ca cele două valve calcaroase
ale unei scoici
aruncate de furtună
pe plajă fierbinte și moartă;
le alintă vântul nostalgic
și le mângâie asemeni unor
M-am așezat pe fotoliu, în fața unei cești cu cafea amară,
mi-am aprins din obișnuință nelipsita țigară
și privesc încă somnoros prin norișorii de fum
cum chipul nopții inexpresiv, ca o mască
Eternitatea melancolică a încremenit
în urmele lăsate de tălpile tale
pe plaja catifelată și caldă,
pe care gândul meu le sărută
fără să deranjeze stelele de mare,
ori vântul ce mângâie clipa
Noaptea înveșmântată într-un voal negru,
țesut de un meșter iscusit,
se-ntinde deasupra mea
asemeni unei femei cu forme voluptoase,
părul ei proaspăt vopsit,
în care luceferii sclipitori
Turme de vise
mânate de vânt
frământau bulgări de foc
pe talgerul Lunii,
norii învolburați
se băteu cap în cap
peste oceanul de iluzii ce se întindea în zare
și trimiteau fulgerele spre