Poezie
De ce? (Erotică II).
2 min lectură·
Mediu
Ești departe
când mă afund în somnul dulce,
dar distanța nu ne mai desparte
căci amintirile duioase
ce trec prin mintea mea,
purtate pe aripile visării vaporoase,
fac o minunată punte
între sufletele noastre
încât te simt aievea,
caldă, doritoare de iubire
și strălucitoare ca o stea.
Mă adâncesc în ochii tăi
mari și negrii ca tăciunii
și mă întreb nedumerit și înfiorat,
cum poate sufletul găsi atâtea căi
să ocolească negura furtunii
în care ne-am pierdut și ne-am îndepărtat?
Cum de este posibil
să simt acum extazul împreunării
dincolo de existența materială,
când sămânța împăcării
putrezește într-o indiferență abisală?
Respirațiile noastre se unesc,
buzele fierbinți se strivesc cu patimă
trupurile dezlănțuite se unduiesc,
se zbat într-o îmbrățișare intimă,
iar gemetele de plăcere nu mai contenesc...
Când osteniți de atâta ardoare
ne oprim din dansul erotic să mai respirăm
ne privim în ochi satisfăcuți, cu încântare
și-n visul meu veșnică iubire ne jurăm.
De ce nu vrei în realitate, din nou
ca dragostea să ne lege cu aceeași sfoară,
să fim o singură lumină, un singur ecou,
trenul fericirii să-l întâmpinăm împreună-n gară,
să trăim în liniște și pace
atât în lumea muritoare, cât și în veșnicie,
să ne unim ca două ape limpezi
și să formăm o Mare vie?
002.024
0