REMUS BRAD

M-am așezat pe prispa casei tale să-mi odihnesc speranța și să aștept dorurile rămase-n vale să caute cutezanța rătăcită-n mlaștinile îndoielii de pe cale; am înfășurat o frunză uscată de

Jumătate de inimă rănită jumătate de suflet ciobit jumătate de dorință ostenită jumătate de gând împietrit jumătate de speranță frântă jumătate de dor încărunțit atât am

Ca un lup flămând gândul meu cutreieră stepa iluziilor înțesată cu mărăcini. Himerele despletite se ascund sub măști din sidef atârnate de speranțele orbite cu străluciri otrăvitoare. Mă

Oare, ce contează mai mult ca omul să fie fericit, puterea de a iubi sau puterea de a ierta? Cine iubește ar trebui să poată ierta. Dar este așa? Cel care pierde sau este trădat în dragoste, de cele

Văd cum sufletul tău lipsit de prihană se scurge sfios și neîmpăcat din a inimii sângerândă rană fără să fi săvârșit vreun păcat. Ești rănită de nemiloasa minciună și te strecori ca o umbră

Ascultam cum ropotul ploii Toca nervii orelor înfierbântate de plictiseală Și priveam zbuciumul frunzelor Pleznite cu biciul de apa furioasă... Ascultam vuietul vântului Și simțeam cum

Când doi oameni se despart, ori unul plânge iar celălalt se bucură, ori amândoi se simt eliberați ca dintr-o chingă. În definitiv, ce ne unește și ce de desparte? Dorințele personale, doar

Sufletul meu pământ roditor întinde spre tine o mână nevazută dorință disperată și suspin de rugă dar nicio picătură de iubire balsam vindecător din inima ta împietrită nu mai vrea sa

Iubito, ești o ființă tulburător de minunată ce reprezinți superlativul idealului meu, am jurat că nu voi lăsa pe nimeni să ne despartă și voi lupta să te păstrez oricât ar fi de greu. Sunt gelos

Mă mir și mă minunez de fiecare clipă trăită, de lumina ce cade din ceruri ca o mantie vrăjită peste toată suflarea, cu dragoste, de Creator zidită. Mă mir și mă minunez de splendoarea din

Fiecare muritor în suflet poartă o nevăzută cruce dată de cel căruia i se închină și dă tuturor o meritată soartă; cu ea venim în această lume înveșmântați în lumină, pe ea ne este

Am văzut lumina curgând în cascadă peste zidul înălțat din regretele noastre și am întrebat speranța care se scălda în undele iluziilor albastre dacă alături de ea mai este loc să se

Tu care pentru mine ești mireasa visurilor mele aseară păreai coborâtă din povești învesmântată într–o hlamidă de stele. Cu neliniște

Aprinde-mă în memoria ta cu scânteia luată de la o stea, zidește-mă în inima ta cu iubire și dorința de a mă avea! Tu ești o minunată floare, eu sunt polenul purtat de vânt, întâmpină-mă cu o

Sunetul născut din pântecele de bronz al unui clopot se tânguie fără rost, răscolind sufletul tăcerii refugiată la umbra răcoroasă a nucilor din

Bietele oase și nenorocul ce le-a însoțit, nu le acoperiți cu giulgiu de mătase brodat cu fir aurit, nici cu sălcii pletoase sau lespezi de granit! Dorințele ucise de nerăbdare și

Inima cuib pentru suflet, Sufletul cuib pentru iubire;

Când ai plecat se însera. Umbra gri a zilei înmiresmată de parfumul liliacului ce se scutura, îți acoperea urma pașilor care s-au pierdut dincolo de poartă, iar nostalgia îmi învăluia

Ești întruchiparea dorinței mele ascunsă în sufletul robit de dor, ești taina ce nu poate fi pătrunsă de orice gând de muritor. Aș fi ipocrit să nu recunosc în sinea mea că mă frământă dorința

Iubirea ne îmbrățișază cu aripi de îngeri și în taină veghează să nu ne pierdem

Mă oprisem în drum să privesc cerul Luna încă dormea înfășurată într-o pătură de nori iar peste zare se întindea un voal cernit de doliu care acoperea sicriul zilei și simțeam pe șira spinării

Mi-am golit tolba cu amintiri într-o gaură de șarpe m-am așezat pe vine sub coroana unui gorun am aprins focul din vreascuri uscate și am pus la fiert în ceaun visele mele murdărite de

Am gasit-o zăcând goală pe un pat acoperit cu trandafiri vestejiți, spinii i-au rănit sufletul și fericirea ei sângerea. I-am bandajat rănile cu feșe albe și curate rupte din cămașa