Visul tău de iubire lasă-l să crească
precum un arbore falnic, cu ramuri de aramă,
ca în el speranța-pasăre ostenită să-și găsească
refugiul și bucuria că a scăpat de griji și teamă.
Să
Sufletul meu plin de iubire,
ca o aripă căzută, s-a frânt în două
și lacrimile s-au adunat în el
cum se adună,pe iarbă,cristalele de rouă;
nu s-a frânt de supărare că m-ai părăsit
râzand de
Așează-te pe genunchii mei
să privim împreună ploaia de vară
cum își cerne lacrimile peste tei
curățindu-i de tristețea adusă de seară.
Deschide către dragoste ușa
și lasă speranța să spulbere
De unde vii și cine ești străine
de-mi ești atât de drag?
Când nu te văd plânge sufletu-mi dupa tine
și se simte neâmplinit și beteag.
În ce timpuri ne-am întalnit
și câtă dragoste ne-am
Nu arunc cu pietre
în ziua de ieri
și nici cu lauri
în ziua de mâine.
O frunză uscată
nu poate aduce bucurie
și nu poate răni,
dar poate aduce aminte
de vremea când era
Într-un târziu, coborând pe mal,
am rupt pecetea și am citit răvașul
scris de tine cu sânge înveninat de fiară.
În urma mea, melancolic și visător luntrașul
cânta o baladă tristă la vioară.
Nu mă simt rănit în orgoliu
ci numai trădat în dragoste și părăsit,
dar nu o să-mi pun în piept fundă de doliu
și nici cenușă pe cap, fiindcă tu nu ai murit.
Ai plecat? foarte bine,
îți urez
Ispita cunoașterii a înfierbântat și fascinat de-a lungul miilor de ani multe minți luminate. Adesea, cunoașterea a fost sinonimă cu sacrificiul suprem, ca singurul mod de a
Ochii tăi
ferestre deschise pentru inima mea.
Sufletul tău
templu nezidit
strălucind ca o rază de stea.
Vorba ta
amăgire și izvor de speranță
mă tulbură cu dezmierdări
și-mi dă aripi de
RB