REMUS BRAD

Ne risipim visele precum nisipul spulberat de furtună. De ce să ținem sufletul și mintea legate într-o cunună, când armonia nu ne e stăpână? Nu auzim nici strigătul pescărușului, nici

Sunt un om cu multe păcate, dar am învățat că recunoscându-le îmi eliberez sufletul de povara lor, desigur, prin căință și evitând să fac altele, însă nu am tăria și puterea

Numele meu s-a rătăcit în vâltoarea vieții în timp ce căutam ca orice argonaut\"lâna de aur\". Sufletul meu purtat de vântul sorții, s-a încâlcit fără să vrea, ca un ciulin, în părul lung

Doamne, nu-mi lua durerile să-mi amintesc mereu că trăiesc, Doamne, nu-mi lua visele să știu când mă trezesc, Doamne, nu–mi lua amintirile să știu cine sunt, Doamne, nu-mi lua iubirile să nu

Iubirile mele sunt trecătoare, vin și se duc cu visele de noapte. Cu ce am păcătuit eu, oare, că mângierea se ascunde-n mincinoase șoapte, că nu are un singur chip de floare și nici gustul dulce

Iubito, cad frunzele de tei pe aleea pe car acum trec singur, visând; aș vrea să mai simt cum te așezi pe genunchii mei și să te aud iar, în hohote râzând. Iubito, îți șoptesc cu nostalgie în

Din noianul deșertăciunilor mi-am înalțat sufletul ca o cruce de jertfă; cei dragi au fost primii care mi-au răstignit iubirea și speranța fără milă. Dorurile ostenite mi se împletesc sub

Pe piscuri cu plete de nea îmbătrânite de așteptare artificii de idealuri și stele în nopțile reci de singurătate vegheate răsfățau cu iluzii devenite deșarte dorurile mele bântuite de duhuri

Zilele , orele, clipele… treci cu ele și ai impresia că trec pe lângă tine. Le măsori cu ceasul, le cântărești cu mintea și le îmbrățișezi cu sufletul. Ai mângâiat vreodată cu palma inimii, de

Sincer, am urmarit doar ,,retrospectiva săptămânii” prezentată la postul de televiziune Antena 1. Împresionantă cuvântarea președintelui Bush, nu prin inteligența sau importanța discursului

Ești frumoasă ca un vis în care amăgirea și speranța alungate de nerăbdare cu invidie din paradis se îngemănează într-o himeră și stau la pândă ca hoața dorind să fure orice inimă stingheră. Ai

Ai buze cărnoase, senzuale ca două jumatați de prună coaptă, ispita de a le săruta îmi dă târcoale ademenindu-mă cu o miraculoasă șoaptă doar de

Ai trecut pe lângă mine ca o miraculoasă ispită, fără să-ți pese că ești invidiată sau adulată; te priveam și eu fascinat , dar cu inima îndoită că ai putea să fi a mea și să mă iubești

Te-am violat de multe ori cu gândul încât, pe drept, merit să fiu cu capul în jos spânzurat, ori inchiziția să aprindă pentru mine rugul ca flacările lui să-mi curețe sufletul de păcat.

Te priveam și nu-mi venea să cred că pot să fiu atît de liniștit în preajma ta, sufletul meu se bucura și zburda ca un ied care a găsit printe mărăcini mlădița ce o căuta. Aveai privirea atăt

O, călătorule străin oprește-te din drum o clipă, simt nevoia să spun cuiva povestea durerii mele numită iubire ce-mi stăpânește inima. Aș spune-o vântului, dar vântul ar risipi-o în cele

Îti aduci aminte, venerabilă doamnă, că am fost și noi tineri, cu inimă zburdalnică? pe atunci știam că viața noastră înseamnă o scurgere de pasiune tainică și tumultoasă, un fir verde și

Cine plânge cu lacrimi de vis la umbra speranțelor înnoptate, alungat din paradis de propriile păcate? Cine freamătă cu gândul și ca o pasăre migratoare își așteaptă rândul să se piardă în

Îngerul morții ieșise în zori la secerat, avea unealta înroșită de sânge și călărea un cal negru, înaripat, fără să-i pese de cel care cade sub lama tăioasă și plânge că viatăța lui pe