O umbră plictisită
s-a întins sub coroana verde
a unui tei bătrân
pe când o clipă
fugărită
de timpul hapsân
s-a cocoțat
alături
pe o căpiță de fân
să-și tragă sufletul
și să se
Am aprins focul
în vatra sufletului meu
și am copt cu el
din amintiri o turtă.
Mi-am turnat vin în pahar
și privesc cum flăcările
se îmbrațișează și se sărută.
Nu-mi este foame nici sete
ci
Sunt eu:
pumnal
înfipt în pragul zilei
de jucăușa soartă
ce-și oglindește chipul
în cioburile unei oglinzi
de îndoială spartă;
sărut
așternut în palma milei
de o mamă iubitoare
pe când
Fiecare dintre noi este un neobosit călător
care își duce singur cufărul dăruit de soartă;
îndemnați de dorință, călăuziți de dor,
fără să avem rezervă de merinde și hartă,
biciuiți de timpul –
Zilnic,
fără milă sau căință,
ne împovărăm unul pe altul
cu suferință;
o așezăm pe sufletul celuilalt,
așa cum așezăm sacul plin,
la moară,
pe umeri gârboviți de arșiță și apsare
și
Suntem două suflete
adăpostite sub aceeaș umbră
rătăcind nemângâiate
printre nămeți de neîmpliniri și regrete...
Ai fost fermecătoare și caldă
m-ai călăuzit ca o stea
dar fără să vreau
ți-am
În fiecare din noi
sunt doi:
omul cu minte
care crede că știe tot
dorind să fie stăpânul
și omul cu suflet
care caută lumina
dorind
să-l călăuzească cu ea pe despot;
unul vede
Am descuiat uși fermecate
cu cheia sufletului meu
și am înălțat cu visul coloane minunate
din dragoste și speranță
ca să fii protejată mereu.
Þi-am dăruit cu bucurie
forță din puterea mea
și
O bucată de marmură cioplită
ești din cap până-n picioare;
o liniște totală, o liniște apăsătoare
prin nepăsarea ce o reverși în jur.
Azi sunt toată răvășită.
Cuprinde-mă în brațe
să mă
Deschide-ți ochii sufletului
și ai să vezi în tine
cum lumina pură și sfântă
adusă de îngeri din sferele divine
încununează virtutea cu o aură strălucitoare
și te transformă pentru viață
în
De ce gândul meu
te caută cu disperare,
femeie?
Þi-am săpat chipul
în suflet
ca pe o camee
să nu te pierd cu totul
în uitare;
ai apărut și ai dispărut
pe cerul vieții mele
ca o
Mă întorc
ostenit
cu pasul lin
spre zidul plângerii
de suferințe înnegrit
îngenunchiez
și mă înclin
răvășit
cu fruntea la pământ
asemeni unui beduin
de crunte suferințe biciuit
și nu îmi
Ne agățăm cu speranța
de fiecare clipă
ce vine din viitor,
ispită și promisiune
a bunului Creator...
Credem în viață,
însă murim fără vină
de cum sosim în lume
împinși cu hotărâre de o
Dincolo de noi
se întinde oceanul amăgirilor
care uneori se revarsă
și ne inundă sufletele;
dacă nu reușim să alungăm tentațiile
lipsite de măsură
ne putem înneca
în propriile noastre patimi
Toți cerșim,
unii pe față,
alții înr-ascuns,
dar puțini reușim
să atingem adâncul
greu de pătruns
peste care demnitatea
domnește ca o regină;
ne este rușine
să recunoaștem
că de la Forța
M-am terzi într-un vis,
eram trist și plângeam;
cred că lângă mine stătea conștiința mea
care mă veghea ca un înger.
Lacrimile mele erau petale de flori,
le vedeam picurând în noroi
și nu
Știu că puțini vor crede
însă tot ce rămâne din om
și nu se mai vede
este un globuleț colorat
suflet de lumină
cu vorbe și fapte impregnat
care se va alătura miliardelor de globulețe
și în
Îmi oglindesc chipul în ochii tăi
și mă întreb dacă mă vezi?
ard în orbite ca două nestăpânite văpăi,
dar nu știu a cui speranță o mai luminezi.
Mă placi, mă vrei?
sunt întrebări fără
Amăgirile fac tumbe
în fața ochilor mei
asemeni unor clovni versați,
iar ispitele frumoase
trimise de plictisiții zei
mă împresoară agresive
ca niste hoți mascați.
Sufletul meu este