Poezie

Când ai plecat se însera

1 min lectură·2 iunie 2008

Mediu

Când ai plecat se însera.

Umbra gri a zilei înmiresmată

de parfumul liliacului ce se scutura,

îți acoperea urma pașilor

care s-au pierdut dincolo de poartă,

iar nostalgia îmi învăluia tristețea

de gânduri negre împovărată

că nu știam dacă am să te mai pot vedea

venind spre casa mea vreodată.

Ai plecat luând cu tine

sentimentul că nu poți ierta

că te-am acoperit în lume de rușine

și nu mai ai la ce spera.

De ce nu-l înfășori ca pe frunza de tutun

într-o foiță albă de țigară

să-l arzi

în timp ce aștepți confuză pe peron

intrarea trenului în gară?

Îmi pare rău că te-am dezamăgit;

dacă ar fi posibil

aș da vremea înapoi

ca limbile ceasului pe perete adormit

și aș lustrui cu sărutări

dorul tău de lacrimi ruginit

și aș sfărâma zidul de tristețe

ce s-a înălțat între noi,

dar nu știu dacă se mai poate

fiindcă tu nu vrei să renunți la mândrie

și ca un vis te adâncești în noapte

golindu-mi de speranță inima

devenită orgă

într-o catedrală rece și pustie.

001.209

REMUS BRAD. “Când ai plecat se însera.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/remus-brad/poezie/1785782/cand-ai-plecat-se-insera

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.