Poezie

Mă întreb câte-o dată...

2 min lectură·12 februarie 2010

Mediu

Mă întreb câte-o dată, adâncindu-mă cu întrebare în minte,

cine ar putea să-mi mai tulbure liniștea

care și-a așternută pledul printre morminte?

Oare să fie vântul când suflă mânios

stârnnind furtunile și desfrunzint copacii,

ploaia biciuind fereastra mea

prin care ochii scrutează tot ce este prezent și trecut,

norii ce sufocă cu fantasme zarea,

sau lacrimile când, curgând de pe obraji spre pământ,

mângâie ierburile sălbatice și dorințele neîmplinite

care îmi acoperă cu umbre mari cărarea

și hrănesc rădăcinile strecurate printre oseminte?

Speranțele îngenunchiate veghează lângă încuiatele porți,

setea le arde gurile uscate,

însă degeaba învârtesc neobosite ruginitele roți

și trag cu râvnă de lanțuri

căci fântânile au izvoarele secate.

Iluziile dansează despletite

pe lespezi cioplite în inimi înghețate,

dorurile mele purtând veșminte împletite

din vise frumos colorate

cutreieră pământul în căutarea iubirii,

fluturii zboară veseli prin livezile și pe câmpiile mănoase

dând impresia că au băut din elixirul fericirii,

dar eu aș vrea să știu, sufletul tău ce face?

căci al meu s-a rătăcit în hățișul închipuirii

și nu mai are odihnă și nici pace.

Timpul rotește nepăsător clepsidra nemuririi

iar dorința de a fi a mea îmi înfinge în neuroni ace.

Lasă-mă să-ți înfășor inima în laurii iubirii

și să-o curăț cu tandrețea mea de negura în care, fără vina ei, zace!

002.089

REMUS BRAD. “Mă întreb câte-o dată....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/remus-brad/poezie/13928291/ma-intreb-cate-o-data

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.