RRrazvan rachieriu
Verificat@razvan-rachieriu
roman
„O boala invinsa este viata omului”
Loc de naștere: Târgu Ocna Copilăria și adolescenta am petrecut-o în Roman Domiciliul actual: Municipul Roman Stare civilă: divorțat Am urmat cursurile Liceului Roman-Vodă, profilul matematică-fizică Am absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași În prezent sunt economist la SNGN Romgaz S.A. Secția Roman Pasiuni: cititul cărților ( o zi…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
“Ignorând urmele celorlalți pe cărările “ destinului, te înalți cu aripi creatoare spre înălțimile infinite zburând peste prăpăstii și peste bolgii și când le atingi întâlnești copilul care erai cu ochii reflectând frumosul și cu surâsul în care stă culcată,nudă, puritatea.
Dacă fiecare moment al vieții l-am fotografia , atunci urmărind pozele retrospectiv, cu amintirea prieten fidel, am trăi încă o dată aceeași viață, însă cu alte gânduri.
Printre pădurea “zâmbetelor false” rătăcim , cu spiritele negre îmbrăcate în “ alb-negrul umbrelor” și dintr-o frunză ne facem o mască pentru a ascunde hohotul nostru ca o replică la rictusul lumii.
Dacă decojim visul vom vedea esența temerilor noastre cum încearcă să sugă seva realității pentru a o preschimba într-o irealitate în care umbrele urmăresc să ne schimbe destinul, mutând cursul vieții în altă albie.
Dacă fiecare moment al vieții l-am fotografia , atunci urmărind pozele retrospectiv, cu amintirea prieten fidel, am trăi încă o dată aceeași viață, însă cu alte gânduri.
Printre pădurea “zâmbetelor false” rătăcim , cu spiritele negre îmbrăcate în “ alb-negrul umbrelor” și dintr-o frunză ne facem o mască pentru a ascunde hohotul nostru ca o replică la rictusul lumii.
Dacă decojim visul vom vedea esența temerilor noastre cum încearcă să sugă seva realității pentru a o preschimba într-o irealitate în care umbrele urmăresc să ne schimbe destinul, mutând cursul vieții în altă albie.
Pe textul:
„Ca un fel de cerb, tu treci" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextSă punem semințele versurilor “în lanul de floarea soarelui” care să germineze în lumină și să furăm “perlele” de pe cer pentru a le pune la gâtul iubitei.
“Cartușul” cu praf de rază tras din pușca soarelui “va răni din nou satul cu viață”.
“Cartușul” cu praf de rază tras din pușca soarelui “va răni din nou satul cu viață”.
Pe textul:
„ocheadă" de Dacian Constantin
0 suflu
ContextEste o poezie postmodernistă ,cu metafore originale grele de sensuri, împrospătată de “respirația de copil” într-un joc matur cu ideile și conceptele poetice.
“Golul lăuntric” se umple “de frigul adânc al singurătății” și de canicula neliniștii complicată de sondări metafizice.
“În funcție de renunțări” , de îndoieli, entuziasme cu mulțumiri sufletești și avânturi cu încântări de reușite, poezia își poartă măștile pictate în culori de vers și “cu parfumuri fierbinți “ de voluptăți poetice.
Peste rănile lăuntrice poezia pune balsam, este altarul la care se închină poeții.
Din minciună să facem mormânt peste care să se așeze zorii unui început mai bun “transformând visurile în păsări” cu speranța călătoare printre anotimpurile lăuntrice.
“Golul lăuntric” se umple “de frigul adânc al singurătății” și de canicula neliniștii complicată de sondări metafizice.
“În funcție de renunțări” , de îndoieli, entuziasme cu mulțumiri sufletești și avânturi cu încântări de reușite, poezia își poartă măștile pictate în culori de vers și “cu parfumuri fierbinți “ de voluptăți poetice.
Peste rănile lăuntrice poezia pune balsam, este altarul la care se închină poeții.
Din minciună să facem mormânt peste care să se așeze zorii unui început mai bun “transformând visurile în păsări” cu speranța călătoare printre anotimpurile lăuntrice.
Pe textul:
„în țara coioților ce nu se pot hrăni cu dragoste" de Maria Prochipiuc
0 suflu
ContextSă ne cromăm pielea , iar în iriși să metalizăm albastrul pentru ca umbrele să nu ne tatueze corpul cu negrul neființei.
Visele agățate “în vârful durerii” cad în palme și se transformă în “făgăduințe” care brăzdează cerul ființei cu fulgere de optimism.
Putem să alegem dintr-o infinitate de drumuri pentru a ajunge la lumină, însă foarte puține ating sfârșitul încununat cu vise logice înnobilând speranța, căci cele mai multe se opresc de obstacolul nereușitelor și eșecurilor , dincolo de care este nimicul și întunericul.
Stăm în ploaia de simulacre ținând în mâini fantasmele pe care le considerăm realități, iar mirajele se mișcă în ochii închiși “ca o neașteptată zvâcnire de umblet”.
Visele agățate “în vârful durerii” cad în palme și se transformă în “făgăduințe” care brăzdează cerul ființei cu fulgere de optimism.
Putem să alegem dintr-o infinitate de drumuri pentru a ajunge la lumină, însă foarte puține ating sfârșitul încununat cu vise logice înnobilând speranța, căci cele mai multe se opresc de obstacolul nereușitelor și eșecurilor , dincolo de care este nimicul și întunericul.
Stăm în ploaia de simulacre ținând în mâini fantasmele pe care le considerăm realități, iar mirajele se mișcă în ochii închiși “ca o neașteptată zvâcnire de umblet”.
Pe textul:
„Crom peste iriși" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextÎn ființa noastră coexistă copilul și bărbatul, căci în unele acțiuni ,situații bărbatul iese la suprafață și copilul este în miezul lăuntric, după cum în alte situații copilul ne conduce trimițând în străfundurile sinelui bărbatul.
De aceea “tainic cercetăm ființa în miez și în străfunduri”, cât și la suprafață prin analiza de sine făcută din exterior către interior.
În joc pueril, gândurile-copil “făceau tumbe pe obrajii aprinși”, în timp ce gândurile-bărbat (sau femeie) plutesc prin “singurătăți amare” ,când timpul la care suntem chiriași se îndreaptă ireversibil spre nordurile reci cu ghețari izbind ființa arctică a bătrâneții.
“În lumina orizontală a minții” stă înfipt un ideal vertical secționând cupola minții în punctul aflat la intersecția dintre transcendent și laic, dintre știut și neștiut, dintre înțeles și neînțeles, dintre mărginire și nemărginire.
De aceea “tainic cercetăm ființa în miez și în străfunduri”, cât și la suprafață prin analiza de sine făcută din exterior către interior.
În joc pueril, gândurile-copil “făceau tumbe pe obrajii aprinși”, în timp ce gândurile-bărbat (sau femeie) plutesc prin “singurătăți amare” ,când timpul la care suntem chiriași se îndreaptă ireversibil spre nordurile reci cu ghețari izbind ființa arctică a bătrâneții.
“În lumina orizontală a minții” stă înfipt un ideal vertical secționând cupola minții în punctul aflat la intersecția dintre transcendent și laic, dintre știut și neștiut, dintre înțeles și neînțeles, dintre mărginire și nemărginire.
Pe textul:
„O zare poartă-n ea o altă zare" de Maria Prochipiuc
0 suflu
ContextNe înstrăinăm de noi înșine într-o aventură a sinelui dincolo de spațiul lăuntric.
Urcăm “din treaptă în treaptă ” prin evoluție spirituală sau, mai ușor, zburăm prin avânt poetic către ceva care ar putea fi numit ideal sau Dumnezeu sau rai, însă zborul poate fi și în sens invers către beznele sau neantul sau abisul ființei.
Remarc versurile : “ierburi moarte brăzdează cugetul înăbușit de tine”.
Gânduri veștejite ca niște “ierburi moarte” care “urcă o mare mâhnire” brăzdează cu idei moarte cugetul a cărui deschidere intelectuală este obturată de spleen și tristețe.
Nici un entuziasm “nu mai luminează firea” care a rătăcit printre înălțimile sensurilor poetice ,cu profunzimea imanentă căzând “din înalt ca un sărut rupând frunzele pădurii”.
Felicitări !
Urcăm “din treaptă în treaptă ” prin evoluție spirituală sau, mai ușor, zburăm prin avânt poetic către ceva care ar putea fi numit ideal sau Dumnezeu sau rai, însă zborul poate fi și în sens invers către beznele sau neantul sau abisul ființei.
Remarc versurile : “ierburi moarte brăzdează cugetul înăbușit de tine”.
Gânduri veștejite ca niște “ierburi moarte” care “urcă o mare mâhnire” brăzdează cu idei moarte cugetul a cărui deschidere intelectuală este obturată de spleen și tristețe.
Nici un entuziasm “nu mai luminează firea” care a rătăcit printre înălțimile sensurilor poetice ,cu profunzimea imanentă căzând “din înalt ca un sărut rupând frunzele pădurii”.
Felicitări !
Pe textul:
„Ne-am împotmolit în hârțoagele nopții" de Maria Prochipiuc
0 suflu
ContextFiecare ne purtam de-a lungul vietii crucea ingropata in noi pentru ca moartea s-o smulga din fiinta si s-o ingroape in pamantul care ne va deveni haina.
In final, casa noastra va deveni huma si ne vom odihni in \"patul de pamant\", cu moartea - femeie fara sange- ,iar noi - \"pruncul prosternat in pantecul \" ei.
Din lacra un inger personal ne va smulge sufletul pentru a-l purta spre portile deschise ale intermundiului.
In final, casa noastra va deveni huma si ne vom odihni in \"patul de pamant\", cu moartea - femeie fara sange- ,iar noi - \"pruncul prosternat in pantecul \" ei.
Din lacra un inger personal ne va smulge sufletul pentru a-l purta spre portile deschise ale intermundiului.
Pe textul:
„Simțul trecerii" de Negru Vladimir
0 suflu
ContextNe pierdem iubirea prin femeia \"cu haina de ceata\" si \"cantec despre pamant si moarte\".
Cadem din inaltimile iubirii \"ca o pasare neinvatata sa zboare\" ,iar patimile ca niste \"frunze rosii\" se incolacesc printre glezne ca un sarpe decapitat.
Femeia cu haina de ceata se strecoara \"in visul condamnatului la moarte\" daruind saruturi pe buzele in care s-a cuibarit moartea ca un stigmat al sfarsitului.
Cadem din inaltimile iubirii \"ca o pasare neinvatata sa zboare\" ,iar patimile ca niste \"frunze rosii\" se incolacesc printre glezne ca un sarpe decapitat.
Femeia cu haina de ceata se strecoara \"in visul condamnatului la moarte\" daruind saruturi pe buzele in care s-a cuibarit moartea ca un stigmat al sfarsitului.
Pe textul:
„Femeie cu haina de ceață" de Lory Cristea
0 suflu
ContextLupul cu colti de instincte traieste in haite de ispite in sinele ca un spatiu de vanitate ranit de interactiunea cu lumea.
Fiinta creste din fluxul sperantelor si refluxul deceptiilor lasand nisipul cu scoici moarte sa sece izvorul din care se adapa cuvantul transfigurat in stari poetice.
Fiinta creste din fluxul sperantelor si refluxul deceptiilor lasand nisipul cu scoici moarte sa sece izvorul din care se adapa cuvantul transfigurat in stari poetice.
Pe textul:
„Cu pleoapele întredeschise" de lucian m
0 suflu
ContextAbsenta reduce curcubeul starilor la o singura culoare : culoarea iubirii.
Ziua in solstitiu lumineaza privirea care reflecta iubirea in interior, iar noaptea cea mai scurta palpaie vag intunericul invadat de intrebari.
Eufonia evanescenta se reduce la un singur sunet : ecoul iubirii.
Cuvintele ca niste \"pietre indurand umbrele\" indoielii sunt aruncate in fiinta iubirii descoperita de doruri.
Miresmele vietii se reduc la o singura esenta, la un personal parfum : parfumul iubirii.
Cand iubim intens, despartirea si asteptarea se masoara in \"minute scurse invers\" ,iar in noi o intrebare naste \"tresariri de moarte\" : oare surasul ce atinge piscuri ascunde un adevar sau o minciuna ?
Ziua in solstitiu lumineaza privirea care reflecta iubirea in interior, iar noaptea cea mai scurta palpaie vag intunericul invadat de intrebari.
Eufonia evanescenta se reduce la un singur sunet : ecoul iubirii.
Cuvintele ca niste \"pietre indurand umbrele\" indoielii sunt aruncate in fiinta iubirii descoperita de doruri.
Miresmele vietii se reduc la o singura esenta, la un personal parfum : parfumul iubirii.
Cand iubim intens, despartirea si asteptarea se masoara in \"minute scurse invers\" ,iar in noi o intrebare naste \"tresariri de moarte\" : oare surasul ce atinge piscuri ascunde un adevar sau o minciuna ?
Pe textul:
„Contur" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextSarutul depus de \"buzele unei dimineti transparente\" culege \"picaturile pe obrazul nins cu inimi\".
Sufletul \"ratacit printre sahare\" se reintoarce foc sa arda iubirea care-si multiplica dimensiunea \"dincolo de cer\".
Daca iubita ar fi frunza, poetul ar inota prin clorofila ei, daca ar fi amurg l-ar lumina cu iubirea lui, sa devina aurora rosie desprinsa de cer si asezata in buzunarul-scut al inimii.
Sufletul \"ratacit printre sahare\" se reintoarce foc sa arda iubirea care-si multiplica dimensiunea \"dincolo de cer\".
Daca iubita ar fi frunza, poetul ar inota prin clorofila ei, daca ar fi amurg l-ar lumina cu iubirea lui, sa devina aurora rosie desprinsa de cer si asezata in buzunarul-scut al inimii.
Pe textul:
„iubire" de Alexandru Dan-Alexandru
0 suflu
ContextCei ce iubesc sunt ca \"o scanteie de firesc in nefiresc\" care arde lesturile adunate de firesc prin focul nefiresc al iubirii.
\"Asteptarile mute\" creeaza lutul in care ne acoperim iubirea, iar saruturile spala mizeria adunata in lut, dincolo de care e esenta iubirii.
\"Asteptarile mute\" creeaza lutul in care ne acoperim iubirea, iar saruturile spala mizeria adunata in lut, dincolo de care e esenta iubirii.
Pe textul:
„Fii femeie" de Lory Cristea
0 suflu
Context\"Copacul stelelor\" smulge dorintele din astre pentru a le aseza in radacinile sale.
\"Padurea\" poate simboliza edenul visat, aflata la o distanta de \"o viata de om\".
Doar gandul poate trece \"dincolo de mii de munti\", de \"marea de lemn si piatra\" si se poate incarna intr-o stea personala \"de partea cealalta a visului\".
Este o poezie a unui spatiu bucolic, virgin, un fel de elizeu la care aspiram, ca o antiteza a unei vieti murdare.
\"Padurea\" poate simboliza edenul visat, aflata la o distanta de \"o viata de om\".
Doar gandul poate trece \"dincolo de mii de munti\", de \"marea de lemn si piatra\" si se poate incarna intr-o stea personala \"de partea cealalta a visului\".
Este o poezie a unui spatiu bucolic, virgin, un fel de elizeu la care aspiram, ca o antiteza a unei vieti murdare.
Pe textul:
„Copacul stelelor" de dieter hasse
0 suflu
ContextParafrazand, am putea spune ca intre realitate si poezie nu mai e nimic : poezia este totul si realitatea nimic(pentru poeti) sau realitatea este totul si poezia nimic(pentru ceilalti).
\"Eu invers de tu \" ar putea semnifica o antiteza totala ,imposibila in cazul compararii a doi oameni, posibil doar la nivel divin (ex. Dumnezeu si Satan) sau prin comparatie : bun-rau, fericire-nefericire,etc, caci omul nu poate fi numai bun sau numai rau, numai fericit sau numai nefericit.
Lucrurile ca si viata au liniaritatea lor, insa formele si continutul lor au nuante de reprezentare in functie de perceptia noastra.
\"A scrie despre un miez de pasare\" inseamna a scrie despre ideea de zbor, dupa cum \"a vorbi despre sexualitate\" inseamna a cunoaste esenta ei.
\"Eu invers de tu \" ar putea semnifica o antiteza totala ,imposibila in cazul compararii a doi oameni, posibil doar la nivel divin (ex. Dumnezeu si Satan) sau prin comparatie : bun-rau, fericire-nefericire,etc, caci omul nu poate fi numai bun sau numai rau, numai fericit sau numai nefericit.
Lucrurile ca si viata au liniaritatea lor, insa formele si continutul lor au nuante de reprezentare in functie de perceptia noastra.
\"A scrie despre un miez de pasare\" inseamna a scrie despre ideea de zbor, dupa cum \"a vorbi despre sexualitate\" inseamna a cunoaste esenta ei.
Pe textul:
„Eu invers de tu" de Alina Manole
0 suflu
Context\"Cel ce poate intra fara cuvinte in asta poveste\" se lasa purtat de mirajul versurilor in \"biserica ce doarme inca fara vise\" cu suflul poetic \"atingand vitraliile-i fara speranta\".
Iubirile creeaza din concentrarea gandurilor in obsesivul imaginii iubitului o cale \"fara sfarsit, fara destin\" pierduta in arabescurile sufletului.
O viata pierduta, consumata de focurile launtrice ,renaste din spuza iubirii pentru a-si inalta axa verticala a ontologicului imanent fiintarii.
Doar sufletul secatuit, absorbind durerea ce distruge isi pierde consistenta esoterica si devine \"fantoma a zilelor mele pribege\".
Iubirile creeaza din concentrarea gandurilor in obsesivul imaginii iubitului o cale \"fara sfarsit, fara destin\" pierduta in arabescurile sufletului.
O viata pierduta, consumata de focurile launtrice ,renaste din spuza iubirii pentru a-si inalta axa verticala a ontologicului imanent fiintarii.
Doar sufletul secatuit, absorbind durerea ce distruge isi pierde consistenta esoterica si devine \"fantoma a zilelor mele pribege\".
Pe textul:
„Histoire sans espoir" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Context\"Cuvintele din noi catre noi\" sunt cuvintele nascute din singuratati si care se intorc in noi nespuse decat in dialogul launtric cu fiinta.
\"De frica singuratatii din noi\" uitam ce-am fost ieri, ascundem ce suntem azi in umbrele crescute din temeri si populam ziua de maine cu iluzii.
Este asa si nu altfel ,fiindca lumea si oamenii sunt asa si nu altfel, , caci daca ar fi altfel , atunci am trai in alta dimensiune existentiala creata dupa alte legi.
Dorul dupa ceva inefabil cauta noutatea din desuetitudine, fericirea iluzorie din nefericire, patima din blazare.
Corbii ciugulesc inima, iar in locul ei este ceva mult mai personal si mult mai profund.
\"De frica singuratatii din noi\" uitam ce-am fost ieri, ascundem ce suntem azi in umbrele crescute din temeri si populam ziua de maine cu iluzii.
Este asa si nu altfel ,fiindca lumea si oamenii sunt asa si nu altfel, , caci daca ar fi altfel , atunci am trai in alta dimensiune existentiala creata dupa alte legi.
Dorul dupa ceva inefabil cauta noutatea din desuetitudine, fericirea iluzorie din nefericire, patima din blazare.
Corbii ciugulesc inima, iar in locul ei este ceva mult mai personal si mult mai profund.
Pe textul:
„Cuvinte din noi catre noi" de Maria Prochipiuc
0 suflu
ContextPoezia se construiește pe cele trei elemente primordiale : apă, piatră, pământ, și pe transformarea lor una în alta.
Cuvântul repetat, “rotund”, întregește poezia relevând sensuri noi.
Pământul leagă trupul de cer, rădăcinile existenței ne ancorează de tină, iar tot ce ține de imaterial (spirit, suflet, gândire) , cu idealurile imanente ființei, secționează cerul în drumul vertical spre stele.
Intervalul dintre cer și stele străbătut cu “pas secund” este umplut cu spațiile dorințelor infinite.
Cuvântul repetat, “rotund”, întregește poezia relevând sensuri noi.
Pământul leagă trupul de cer, rădăcinile existenței ne ancorează de tină, iar tot ce ține de imaterial (spirit, suflet, gândire) , cu idealurile imanente ființei, secționează cerul în drumul vertical spre stele.
Intervalul dintre cer și stele străbătut cu “pas secund” este umplut cu spațiile dorințelor infinite.
Pe textul:
„Rotund" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Context\"Maini noduroase\" -radacini de oase care cresc din semintele plantate de timp - urca in muguri si \"infloresc ciresii\".
Pe textul:
„haiku" de Eugenia Buzatu
0 suflu
ContextCand viata ne ingenuncheaza cu esecuri si moartea ia forma unui altar la care ne inchinam prin sarutul spaimelor, ne cuibarim in \"osul timpului\" ros la articulatiile cu numele nostru - oglinda concava care reflecta diformitatile identitatilor personale.
Pe apa murdara a existentei sa \"rasarim intr-un miez de nufar\".
Ne nastem in mocirla, licarim slab in spatiul intunecos al vietii, \"ne aprindem inserarea la capatai\" si ne stingem ca o lumanare \"la marginea caintei\" ca am parcurs viata ca pe un drum noroios presarat cu bolovani si gropi adanci fara sa o intelegem.
Pe apa murdara a existentei sa \"rasarim intr-un miez de nufar\".
Ne nastem in mocirla, licarim slab in spatiul intunecos al vietii, \"ne aprindem inserarea la capatai\" si ne stingem ca o lumanare \"la marginea caintei\" ca am parcurs viata ca pe un drum noroios presarat cu bolovani si gropi adanci fara sa o intelegem.
Pe textul:
„Înnoptare" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextPasarile obosite de zborul continuu la suprafata vietii, prin aerul incarcat cu repulsia fata de prostie , sucomba in mare cu tipatul lor sfasaind timpanul existentei.
\"Gustul de sare\" depusa de marea in retragere spre esenta izvorului, se sterge de mierea buzelor iubitului.
Cu iubirea ascunsa in mainile impletite \"tragem dupa noi tarmul\" ca o plapuma de nisip sau ca o cortina ce cade la sfarsitul piesei despre dragoste.
\"Gustul de sare\" depusa de marea in retragere spre esenta izvorului, se sterge de mierea buzelor iubitului.
Cu iubirea ascunsa in mainile impletite \"tragem dupa noi tarmul\" ca o plapuma de nisip sau ca o cortina ce cade la sfarsitul piesei despre dragoste.
Pe textul:
„sarutul de sare" de Nuta Craciun
0 suflu
Context