RRrazvan rachieriu
Verificat@razvan-rachieriu
roman
„O boala invinsa este viata omului”
Loc de naștere: Târgu Ocna Copilăria și adolescenta am petrecut-o în Roman Domiciliul actual: Municipul Roman Stare civilă: divorțat Am urmat cursurile Liceului Roman-Vodă, profilul matematică-fizică Am absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași În prezent sunt economist la SNGN Romgaz S.A. Secția Roman Pasiuni: cititul cărților ( o zi…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Voi încerca să asociez simboluri concrete la imagini abstracte :
-lutul rotund poate simboliza omul ;
-“privirea seceră șuvițe de gând” –privirea o asociez cu ochiul rațiunii ce elimină erorile de judecată (șuvițe de gând);
-“un crepuscul sintetic” – o viață trăită artificial formată numai din clipe irosite și blazare, cu speranța pierdută în crepuscul ce pășește pe “sunetele fragile” ale melodiei psihicului.
-lutul rotund poate simboliza omul ;
-“privirea seceră șuvițe de gând” –privirea o asociez cu ochiul rațiunii ce elimină erorile de judecată (șuvițe de gând);
-“un crepuscul sintetic” – o viață trăită artificial formată numai din clipe irosite și blazare, cu speranța pierdută în crepuscul ce pășește pe “sunetele fragile” ale melodiei psihicului.
Pe textul:
„Crepuscul sintetic" de Luana Craciun
0 suflu
ContextAcum dimineața stă zgribulită în întuneric și picioarele ei mi se lipesc de pleoape.
Este o poezie scurtă, ca o singură bătaie de sentiment la ușa dimineții, într-un joc scurt al poetei cu versurile.
Este o poezie scurtă, ca o singură bătaie de sentiment la ușa dimineții, într-un joc scurt al poetei cu versurile.
Pe textul:
„oglinda ciobita a..." de irina gruia
0 suflu
ContextDestinele noastre ne răstignesc de crucea vieții, libertatea de a ne crea propria soartă este un «cuvânt nescris » cioplit în ideea de zbor.
Pe textul:
„Sunt răstignit de propriul meu destin" de Glodean Elena
0 suflu
ContextM-a pătruns până în sânge ‘mareea’ textului tău !
Am descoperit în el nuanțe filozofice, o concentrare a expresiei, o anatomie în care organele se scurg în sentimente și un alai de defecte ce se deplasează burlesc prin poezie.
Valoarea s-a lipit de poem și nu poate fi desprinsă prin comentarii.
Am descoperit în el nuanțe filozofice, o concentrare a expresiei, o anatomie în care organele se scurg în sentimente și un alai de defecte ce se deplasează burlesc prin poezie.
Valoarea s-a lipit de poem și nu poate fi desprinsă prin comentarii.
Pe textul:
„maree" de dan mihuț
Recomandat0 suflu
ContextCa să “nu mai vorbești cu gura plină de cuvinte”, le mesteci bine în malaxorul gurii, faci un bol de sensuri devenite pastă, le înghiți, iar stomacul lectorilor le va digera.
Remarc prin forță de sugestie versurile :
‘Tălpile goale simt/ cum se zguduie de plâns pământul ‘.
Remarc prin forță de sugestie versurile :
‘Tălpile goale simt/ cum se zguduie de plâns pământul ‘.
Pe textul:
„Pluta" de Irina Nechit
0 suflu
ContextDin poezii și comentarii putem intui o fărâmă din eurile noastre.
Continuarea o vei putea citi, dacă vrei, mâine.
Continuarea o vei putea citi, dacă vrei, mâine.
Pe textul:
„EURI- Partea întâi" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextCopilul-de-Cauciuc – ipochimen al unei vieți murate ca o varză- , trece printre oameni ca niște verbe ce definesc mizeria și abrutizarea, alergând fără putință de a se opri printr-o realitate anostă și dezgustătoare conturată cu aurolaci, maidanezi și brute.
Pe textul:
„(ano)timpurile verbelor" de Vasile Munteanu
0 suflu
ContextNorii au fost însuflețiți, masculinizați și înzestrați cu virilitate, iar un sex cu norii este ceva neobișnuit și inedit.
Este o construcție poetică cu sensuri clare și directe.Remarc inovația și inventivitatea.
Este o construcție poetică cu sensuri clare și directe.Remarc inovația și inventivitatea.
Pe textul:
„Sunt fierbinte...cerule" de Djamal Mahmoud
0 suflu
Context“Să cumpărăm și ziua care a trecut” și să facem o colecție numeroasă din zilele aruncate în trecut, ca o bibliotecă cu cărți , ce ne permite să le deschidem cu ochii amintirii.
Ultimul vers, care mi-a atras atenția, îl interpretez în sensul că unii trăiesc o poveste a vieții fără să știe, ca niște actori ce fac figurație, alții, în schimb, sunt eroii propriei lor vieți.
Ultimul vers, care mi-a atras atenția, îl interpretez în sensul că unii trăiesc o poveste a vieții fără să știe, ca niște actori ce fac figurație, alții, în schimb, sunt eroii propriei lor vieți.
Pe textul:
„Poem*" de Marius Marian Șolea
0 suflu
ContextFiința ta formată din poezii o cunoaștem, am făcut cunoștință prin intermediul calculatorului cu sensibilitatea sufletească și profunzimea gândirii.Restul, ești un om cu aceleași caracteristici existențiale ca ale omenirii întregi, însă ceea ce nu se vede la tine este dezvoltat și evoluat.
Pe textul:
„Cine e Adela Setti" de Adela Setti
0 suflu
ContextAi descris o lume mitică, imaterială, populată cu “magi în haine de fum”, cu “pași aerieni”, cu “trotuare invizibile”, în care realitatea este cosmetizată, ca și cum ar fi pictată cu “cerneală simpatică”.
Pe textul:
„Magi în haine de fum" de Alice Diana Boboc
0 suflu
Context“Lacătul greu la oase” îl văd ca o închidere a iubirii în celula oaselor.
Despărțirea își mută distanța dintre trupuri , sub “rafalele de lumină” , în “cealaltă emisferă”, de unde se mai aude încă în vise ecoul plânsetului ce răzbește “printre necunoscuți”.
Despărțirea își mută distanța dintre trupuri , sub “rafalele de lumină” , în “cealaltă emisferă”, de unde se mai aude încă în vise ecoul plânsetului ce răzbește “printre necunoscuți”.
Pe textul:
„imprimeu" de ștefan ciobanu
0 suflu
ContextContratimpul îl percep ca un timp lest încărcat cu secunde moarte de plictis, ce roade carnea timpului , până ce acesta devine schelet, dezmembrat de mâna lucrurilor.
În “visul amniotic” înoată fetușii dorințelor refulate, în timp ce toate lucrurile personale poartă amprenta specificității noastre.
În “visul amniotic” înoată fetușii dorințelor refulate, în timp ce toate lucrurile personale poartă amprenta specificității noastre.
Pe textul:
„Acum=Imediat" de Adela Setti
0 suflu
ContextTe-ai ascuns sub piele și în exterior a rămas un simulacru de zâmbet, doi ochi hibrizi, o frunte de rocă dură și o clonă a corpului.
Înăuntru trăiești invizibil, liber, nesupus conveniențelor, neconstrâns de relații și prieten doar cu tine însuți.
Mă așteptam să-ți creezi citadela indestructibilă înăuntru, nu să se năruie peste cuvinte.
Înăuntru trăiești invizibil, liber, nesupus conveniențelor, neconstrâns de relații și prieten doar cu tine însuți.
Mă așteptam să-ți creezi citadela indestructibilă înăuntru, nu să se năruie peste cuvinte.
Pe textul:
„M-am tot ascuns sub piele printre chipuri" de Adrian Munteanu
0 suflu
ContextAdevărat este raționamentul tău.Nu pot decât să subscriu la cele ce ai afirmat.
De când s-a scos rubrica “Ghicitoare” nu ne-am mai întâlnit pe calea cuvintelor.Constat însă cu bucurie că nu m-ai uitat.Pe ușa de cristal a poeziei este scris :”Poți intra oricând”.
De când s-a scos rubrica “Ghicitoare” nu ne-am mai întâlnit pe calea cuvintelor.Constat însă cu bucurie că nu m-ai uitat.Pe ușa de cristal a poeziei este scris :”Poți intra oricând”.
Pe textul:
„Nebunul și înțeleptul" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextDupă părerea mea, calculatorul nu e etern, se uzează prin folosire ca și corpul uman; din când în când i se mai defectează câte o componentă și trebuie reparat (are similitudini cu bolile omului).
Apreciez forța, obiectivitatea, ingeniozitatea și prolificitatea comentariilor pe care le faci în general.
Apreciez forța, obiectivitatea, ingeniozitatea și prolificitatea comentariilor pe care le faci în general.
Pe textul:
„Nebunul și înțeleptul" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextCalculatorul are rolul lui, fiindcă creierul poate fi comparat cu un calculator virusat și această definiție îl leagă atât de mintea unui nebun cât și de cea a unui înțelept.
Apreciez comentariul tău vast și întrebările pertinente pe care mi le-ai pus.Pagina mea personală este oricând deschisă pentru tine.
Apreciez comentariul tău vast și întrebările pertinente pe care mi le-ai pus.Pagina mea personală este oricând deschisă pentru tine.
Pe textul:
„Nebunul și înțeleptul" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextDa , ai dreptate; în momentul creării poeziei, m-am gândit că secțiunea cu calculatorul ar trebui integrată în concluzia finală, însă nu am găsit legătura între nebun, înțelept și calculator.
Poate că omul (definit ca un melanj de nebun și înțelept) are o minte ca un calculator virusat (asta ar fi o posibilă legătură).
Adela, îți sunt recunoscător pentru comentariu.Se pare că la tine proporția dintre înțelept și nebun este de 99,9 % și 0,1%.
Poate că omul (definit ca un melanj de nebun și înțelept) are o minte ca un calculator virusat (asta ar fi o posibilă legătură).
Adela, îți sunt recunoscător pentru comentariu.Se pare că la tine proporția dintre înțelept și nebun este de 99,9 % și 0,1%.
Pe textul:
„Nebunul și înțeleptul" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextTimpul se curbează încărcat cu toate lucrurile existente și strivește ‘gândacul’ gânditor (un fel de specie nouă apărută ?).
‘Cutiile de carbon\' le asociez aleatoriu cu oamenii cărora le lipsesc câteva elemente pentru a fi ei înșiși (știind că mediul propice vieții este alcătuit în principal din hidrogen, carbon, oxigen și azot).
‘Cutiile de carbon\' le asociez aleatoriu cu oamenii cărora le lipsesc câteva elemente pentru a fi ei înșiși (știind că mediul propice vieții este alcătuit în principal din hidrogen, carbon, oxigen și azot).
Pe textul:
„oamenii sunt doar subiecte sexuale" de Florin Branza
0 suflu
ContextGenul ăsta de poezii prezentate sub formă de proză lirică sunt pe gustul meu, chiar dacă imaginile au mai fost folosite și de alții, sunt captivante și mereu proaspete.
Tăcerea umple spațiul dintre pământ și cer și pătrunde în oameni ucigând deschiderea către ceilalți și oțelind singurătatea, ce-și ridică proprii munți inaccesibili semenilor.
“Prin poarta înaltă a gândului” intră un străin care nu vede pe nimeni și nimic , căci “nu mai e nimeni aici”.
Tăcerea umple spațiul dintre pământ și cer și pătrunde în oameni ucigând deschiderea către ceilalți și oțelind singurătatea, ce-și ridică proprii munți inaccesibili semenilor.
“Prin poarta înaltă a gândului” intră un străin care nu vede pe nimeni și nimic , căci “nu mai e nimeni aici”.
Pe textul:
„nu mai e nimeni aici" de Dana Banu
0 suflu
Context