Poezie
nu mai e nimeni aici
1 min lectură·
Mediu
până la cer și înapoi tac sunt doar o rană strălucind printre alămurile nopții
uite mâna mea atinge-o nu vom fi nicicând linie unică a vieții din palmă
te-am văzut astă noapte pentru mine venind din depărtări un semn de întrebare
te aud strigându-mă
nu mai e nimeni aici
un pas încă unul departele ne aduce lumina zilei de astăzi doar el
iată cum cresc între noi păduri întunecoase populate cu animale de pradă
munți din a căror piatră vom ridica într-un târziu cetăți singurătăților noastre
câmpuri uscate doar vântul iubindu-le sumbru
te aud strigându-mă
nu mai e nimeni aici
intru prin poarta aceasta înaltă a gândului adorm aici o vreme neștiută de nimeni
chipul meu uimit desenat pe toate zidurile trec norii alene prin vis
te aud strigându-mă
și
nu mai e nimeni aici
074.222
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dana Banu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 135
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Dana Banu. “nu mai e nimeni aici.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dana-banu/poezie/219144/nu-mai-e-nimeni-aiciComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DBsimt și eu uneori că bat pasul pe loc cu poezelele astea(noroc că îmi revin din tristeți repede, sunt un supraviețuitor:)), măcar să le scutur bine de praf că despre idei noi de unde să mai facem rost, totul s-a scris deja...nimic nou sub soare...
ești un nou cititor al meu dacă mă gândesc bine, sunt bucuroasă, foarte bucuroasă, nemaipomenit de bucuroasă, de oaspeți noi la casa poezelelor mele
mulțumesc,
ești un nou cititor al meu dacă mă gândesc bine, sunt bucuroasă, foarte bucuroasă, nemaipomenit de bucuroasă, de oaspeți noi la casa poezelelor mele
mulțumesc,
0
RRGenul ăsta de poezii prezentate sub formă de proză lirică sunt pe gustul meu, chiar dacă imaginile au mai fost folosite și de alții, sunt captivante și mereu proaspete.
Tăcerea umple spațiul dintre pământ și cer și pătrunde în oameni ucigând deschiderea către ceilalți și oțelind singurătatea, ce-și ridică proprii munți inaccesibili semenilor.
“Prin poarta înaltă a gândului” intră un străin care nu vede pe nimeni și nimic , căci “nu mai e nimeni aici”.
Tăcerea umple spațiul dintre pământ și cer și pătrunde în oameni ucigând deschiderea către ceilalți și oțelind singurătatea, ce-și ridică proprii munți inaccesibili semenilor.
“Prin poarta înaltă a gândului” intră un străin care nu vede pe nimeni și nimic , căci “nu mai e nimeni aici”.
0
SPSe aude cineva respirând acolo, e inutil să mai cercetăm. Alienarea e un fenomen social nerevendicat de textul cu pricina deși ea l-a provocat.
0
RUdeja am si la tine impresia ca citesc acelasi text. toate textele tale sunt la fel. ceea ce nu e bine de loc, dupa mine. mai schimba si tu tema, nuanta, senzatia, atmosfera, etc. :D
nu mi-a placut poezia.
nu mi-a placut poezia.
0
Mi-a placut inceputul \"până la cer și înapoi\". In general sunt forte greu de convins pe astfel de texte avnd in vedere subiectul dar cuvintele iti curg atat de natural din \"mana\" incat \"îți aud strigătul spre mine venind\".
O zi buna!