RRrazvan rachieriu
Verificat@razvan-rachieriu
roman
„O boala invinsa este viata omului”
Loc de naștere: Târgu Ocna Copilăria și adolescenta am petrecut-o în Roman Domiciliul actual: Municipul Roman Stare civilă: divorțat Am urmat cursurile Liceului Roman-Vodă, profilul matematică-fizică Am absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași În prezent sunt economist la SNGN Romgaz S.A. Secția Roman Pasiuni: cititul cărților ( o zi…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Bătrânul din nori eu îl asociez cu Dumnezeu, care, paradoxal, nu poate îmbătrâni fiindcă este veșnic și omniscient.
Iadul care funcționa pe întuneric s-a electrificat și la lumina lui artificială ard șopârlele în care au fost prefăcuți oamenii legați de rău.
Iadul care funcționa pe întuneric s-a electrificat și la lumina lui artificială ard șopârlele în care au fost prefăcuți oamenii legați de rău.
Pe textul:
„șopîrla" de rechesan gheorghe
0 suflu
ContextCând suntem storși de vlagă umbra capătă consistență și putere de influență asupra deciziilor pe care le luăm; tu o desprinzi de corp și o zidești pe zid fiindcă o vezi ca un reziduu al luminii.
Într-o cupă de vin încape bună-dispoziția și veselia.
Într-o cupă de vin încape bună-dispoziția și veselia.
Pe textul:
„noapte bună vă zic dintr-o cupă cu vin" de Ștefan Petrea
0 suflu
ContextÎntr-un singur cuvânt-logos încape o viață întreagă cu răsărituri – bucurii, veselii, optimism și apusuri – dezamăgiri, decepții, tristeți, cu nori sau senin în privirea ce-l caută în invizibil pe Dumnezeu.
Să învățăm să uităm ce ne macină și dislocă structurile ființei și să ne amintim doar momentele fericite.
Să învățăm să uităm ce ne macină și dislocă structurile ființei și să ne amintim doar momentele fericite.
Pe textul:
„Alice" de Neagu Raluca
0 suflu
ContextDescrii un pastel al toamnei care așează rugină pe frunze, cu aerul tomnatic ce oxidează ochii, iar în decorul ei nu puteau să lipsească ciorile, copacii ca un nud de femeie trecută, cerul ca un fluviu răsturnat lipit de stratul de ozon de către gravitație, ploaia ce ne spală sufletele de veselie, oamenii ca niște duhuri ce umblă pe străzi și dragostea ca o lacrimă pe obrazul pământului.
Pe textul:
„cîntec de toamnă" de Ștefan Petrea
0 suflu
ContextLumina cu candelabrele cuvintelor osmozează cu întunericul care face din ea o pradă bună de devorat.
Încerci s-o salvezi închizând-o în colivia gândurilor, însă bezna neputinței te acroșează ca un lup flămând.
Încerci s-o salvezi închizând-o în colivia gândurilor, însă bezna neputinței te acroșează ca un lup flămând.
Pe textul:
„Neputință" de Bianca Dan
0 suflu
ContextCând plouă melancolia traversată de dragoste capătă culoarea roșie a pasiunii și iubim cu viteza luminii.
Când plouă iarba dobândește lacrimile noastre și când o privim cum stă nudă în ploaie, în suflet ne cresc dorurile.
Când plouă iarba dobândește lacrimile noastre și când o privim cum stă nudă în ploaie, în suflet ne cresc dorurile.
Pe textul:
„doar așa, să știi." de mihai amaradia
0 suflu
ContextViața e un spațiu mimetic, la început are forma unei câmpii albe pe care aleargă idealurile, se înverzește apoi de la natură simbolizând tinerețea, la maturitate are forma unui fruct galben copt de rațiunea matură, iar după ce muști din el până rămân semințele, existența se usucă, capătă tente negre.
Pe textul:
„deznădejde" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
ContextO inimă asimetrică pulsând în loc de sânge cuvinte simetrice ai îngropat-o la rădăcina unui stejar pentru a-ți veghea statornicia și fidelitatea, în timp ce vina maculării este ascunsă dincolo de pământ, acolo unde se află locația angoaselor existențiale.
Pe textul:
„O inimă asimetrică" de Mihaela Roxana Boboc
0 suflu
ContextDesparți lumea cu tăișul cuvintelor, de-o parte ești tu silabisind neînțelesurile și vorbind prin tăceri prelungi de la un capăt la altul al ființei, iar de cealaltă parte se află restul ca un cimitir întreg de interjecții.
Pe textul:
„pe silabe" de Luna Tudor
0 suflu
ContextÎntre cânt și tăcere se rotește depărtarea ca un cerc aruncat de delfini așteptării însămânțată cu vise, iar peste întâlnire se întinde ogival o mirare ca o strigare albastră de păsări.
Între două vârtejuri de spaimă vremea se salvează datorită frânghiei fluide a ploii cu dragoste peste tot ce nu știm să uităm.
Între două vârtejuri de spaimă vremea se salvează datorită frânghiei fluide a ploii cu dragoste peste tot ce nu știm să uităm.
Pe textul:
„plouă cu dragoste" de Adriana Lisandru
0 suflu
ContextCeața de toamnă timpurie cu substanța vâscoasă din tristețe groasă s-a întins pe lucruri, în natură, în oameni, opacizând lumina veștejită în case.
A trecut vremea când orice dimineață limpezea gândurile și sufletul, iar acum în pâcle parcă plutește mormântul format din depresii ale spleenului care închid ușa vieții.
A trecut vremea când orice dimineață limpezea gândurile și sufletul, iar acum în pâcle parcă plutește mormântul format din depresii ale spleenului care închid ușa vieții.
Pe textul:
„Am energia melcului tu viață" de Dumitru Mălin
0 suflu
ContextNoul zbor urcă în înălțimi rănile care supurează lacrimi de Iisus, descrie un curcubeu impregnat cu suferință divină.
Pe textul:
„nu ne părăsește" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextMi s-a întâmplat să-mi simt greu corpul ca și cum ar fi avut masa pământului și toate vertebrele s-ar fi rupt de apăsarea uriașă, iar coloana s-ar fi încovoiat și ar fi luat forma unui cerc fisurat, de aceea înțeleg complet imaginea cu aruncatul mâinilor, picioarelor și coastelor din nacelă pentru a scăpa de balast.
Pe textul:
„ordin de evacuare" de emilian valeriu pal
0 suflu
ContextO ploaie neagră de singurătate flagelează speranța roasă pe la încheieturi, cu asfințitul lichefiat ce curge în rănile-i roșii și omul văzut ca un călător ce-și depune ființarea în interstițiile bucuriilor și ale tristeții, ce este încântat că încă se mai mișcă uneori ordonat, alteori haotic în fiind.
Pe textul:
„O ploaie neagră de singurătate" de Dumitru Mălin
0 suflu
ContextVremea aceea cu ierburi înalte și catifelate, cu zborul păsărilor printre aerul ideilor, cu drumuri pustii cu eriteme de prafuri, cu casa prin care luminează neliniștile, încerca să exploreze lumile în care promisiunile se deschideau în corole de vise și viețile ce se așezau în noi ca un lan de spice de grâu copt.
Descrii o vreme încălzind aerul lăuntric ca arsura unui cărbune încins peste care nu mai suflă nimeni.
Descrii o vreme încălzind aerul lăuntric ca arsura unui cărbune încins peste care nu mai suflă nimeni.
Pe textul:
„vremea aceea" de Ela Solan
Recomandat0 suflu
ContextE sărbătoare cu fructe în poezia ta ; dacă ai fi fruct savuros, aș vrea să fiu gură care mușcă, dacă ai fi pom, aș vrea să fiu frunză care freamătă, dacă ai pluti, aș vrea să fiu aerul care să te susțină.
Pe textul:
„e sărbătoare / sunt fruct și plutesc" de Adriana Lisandru
0 suflu
ContextSoarele personificat într-o entitate efervescentă și senină ți-l faci prieten, îi arăți fabrica în care muncești, cu pauzele în care concepi poezii plastice și sugestive în care însuflețești lucrurile, le finisezi și cizelezi la strungul gândirii poetice transfiguratoare de sensuri sublimate, creatoare de curcubee iridescente în care vulgul aruncă cu pietre în speranța de a le sparge și de a se uda cu lumini policrome.
Pe textul:
„muncitorească" de ștefan ciobanu
0 suflu
ContextSunetul pătrunde în sfera tristeții, o încarcă cu sonorități elegiace, iar nuanțele sunetului o pictează în crochiuri de blues în liniile armoniilor sau în contururi de rock în forme pulsând frenezia și ardoarea.
Ploaia are similitudini cu tristețea și melancolia, așa cum seninul are afinități cu surâsul și bucuria.
Ploaia are similitudini cu tristețea și melancolia, așa cum seninul are afinități cu surâsul și bucuria.
Pe textul:
„SubSol" de Dafina David
0 suflu
ContextEști singurul om în care strălucește târziul, care vrea să experimenteze sensurile unui curând aruncându-și umbrele în sine.
Timpul se prinde ca un fel de rugină pe stările prefăcute în ruină care diluează rostul ființării.
Timpul se prinde ca un fel de rugină pe stările prefăcute în ruină care diluează rostul ființării.
Pe textul:
„poemul tristeții" de Daniel Gherasim
0 suflu
ContextTrupul tău e un templu în care intră pioase amantele, iar al ei un hipermarket prin care se plimbă bărbații stigmatizați de sex și de săruturi vâscoase împingând cărucioarele pline cu refuzuri și dispreț.
Întunericul te îmbracă într-un fald de mister în care licărește alternativ sacrul și profanul purtat pe rând de un esoteric și de un neofit.
Întunericul te îmbracă într-un fald de mister în care licărește alternativ sacrul și profanul purtat pe rând de un esoteric și de un neofit.
Pe textul:
„Efemeride" de Voiosu Theodor
0 suflu
Context