RRrazvan rachieriu
Verificat@razvan-rachieriu
roman
„O boala invinsa este viata omului”
Loc de naștere: Târgu Ocna Copilăria și adolescenta am petrecut-o în Roman Domiciliul actual: Municipul Roman Stare civilă: divorțat Am urmat cursurile Liceului Roman-Vodă, profilul matematică-fizică Am absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași În prezent sunt economist la SNGN Romgaz S.A. Secția Roman Pasiuni: cititul cărților ( o zi…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
DIANA
Construcția lirică este creată de ramificațiile rațiunii în spațiul realității, prin dezvoltarea gnozelor și inserarea lor în arborescența formelor lirice.
Îmi place să scriu despre categorii de oameni diverse, cu calități și defecte, înzestrați spiritual sau nu, oameni normali sau ipohondri, iluminați sau avortoni.
Sunt încântat de popasul tău spiritual în domul creației proprii.
Construcția lirică este creată de ramificațiile rațiunii în spațiul realității, prin dezvoltarea gnozelor și inserarea lor în arborescența formelor lirice.
Îmi place să scriu despre categorii de oameni diverse, cu calități și defecte, înzestrați spiritual sau nu, oameni normali sau ipohondri, iluminați sau avortoni.
Sunt încântat de popasul tău spiritual în domul creației proprii.
Pe textul:
„Cea mai frumoasă stea.Oglinzi sparte.De ce ?" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextExpresivă imaginea cerului din care au căzut penele simbolizând ninsoarea ce cade din cerul primenit cu spiritul sărbătorilor.
Urechea lumii captează sunetele emise de spiritul sărbătorilor, închegate într-o melodie ce are sonorități de iarnă, de brad, de globuri și de cadouri.
Urechea lumii captează sunetele emise de spiritul sărbătorilor, închegate într-o melodie ce are sonorități de iarnă, de brad, de globuri și de cadouri.
Pe textul:
„Cerului au început să-i cadă penele " de Valeriu D.G. Barbu
0 suflu
ContextViața coexistă cu moartea, suntem vii prin actele săvârșite transpuse în acțiuni, întâmplări, evenimente și murim de fiecare dată când ne rugăm și ne închinăm nimicului, iar spațiile nefiindului sunt umplute cu ipostazele negativului : spleen, blazare, deznădejde, dezamăgire, suferință, eșec, decepție, deziluzie, etc.
Surâsul depune senzual pe feminitate, de aceea plânsul este o mască pe care o lăsăm acasă.
Surâsul depune senzual pe feminitate, de aceea plânsul este o mască pe care o lăsăm acasă.
Pe textul:
„Femeia materie " de Antonia-Luiza Zavalic
0 suflu
ContextComplexitatea și alambicarea iubirilor ține cont, pe lângă pasiune, patimă, tandrețe, contopire, și de reversul lor, care cuprinde, pe lângă altele, gelozii, dispreț, ură, fricțiuni.
Iubirea poate evolua până la paroxism, sau poate involua, degenera, iar finalul în acest caz este despărțirea definitivă.
Gândurile tale s-au închegat într-un eseu despre iubire, care, deși nu are calitatea originalității, este plăcut la lecturare.
Iubirea poate evolua până la paroxism, sau poate involua, degenera, iar finalul în acest caz este despărțirea definitivă.
Gândurile tale s-au închegat într-un eseu despre iubire, care, deși nu are calitatea originalității, este plăcut la lecturare.
Pe textul:
„Iubiri și despărțiri" de Cucu Constantin
0 suflu
ContextFiecare posedă un spațiu intim și individual care se intersectează cu alte spații și rezultatul se concretizează în cunoștințe, iubiri și prietenii.
Fiecare suntem înrădăcinați într-un aer cubic și suntem culcați la pământ de un vânt aleatoriu, iar comportamentele noastre inelare sunt înscrise în cercul existențial, cu aria simbolizând ființa în prefacere și devenire.
Fiecare suntem înrădăcinați într-un aer cubic și suntem culcați la pământ de un vânt aleatoriu, iar comportamentele noastre inelare sunt înscrise în cercul existențial, cu aria simbolizând ființa în prefacere și devenire.
Pe textul:
„cubică amorțire" de Valeriu D.G. Barbu
0 suflu
ContextVASILE MIHALACHE
Din păcate viața are rădăcinile putrede și chiar dacă încercăm să zburăm pe aripile idealurilor, acestea au aripile rupte și cunoaștem reversul zborului înspre măruntaiele pământului.
Te mai aștept cu prezența ta ce are fizionomia modelată din cuvinte.
Din păcate viața are rădăcinile putrede și chiar dacă încercăm să zburăm pe aripile idealurilor, acestea au aripile rupte și cunoaștem reversul zborului înspre măruntaiele pământului.
Te mai aștept cu prezența ta ce are fizionomia modelată din cuvinte.
Pe textul:
„De vorbă cu esotericul.Eu și Dumnezeu" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextÎn văzduhul zugrăvit de penelul degetelor irizează splendid icoana, căci el a idealizat femeia din tine și te-a ridicat mai sus decât înălțimea frumuseții, acolo unde este cocoțată iubirea zâmbind a plenitudine.
Din toate cuvintele unul singur își extinde dimensiunea, fiind umplut cu substanța iridescentă a iubirii.
Din toate cuvintele unul singur își extinde dimensiunea, fiind umplut cu substanța iridescentă a iubirii.
Pe textul:
„de vorbă cu tine ll" de rosculet ioana catalina
0 suflu
ContextOrașul plin de fantasme noaptea, este lovit peste față de viscol, care, furios, se desfășoară în spirale, în timp ce oamenii, învăluiți în căldură ca într-un fum, alunecă în letargie descătușând visele.
Tăcerea levitează prin cameră, se înfășoară în pânza neagră a întunericului, iar pământul se fisurează sub acțiunea gerului și prin fisuri se scurg umbrele.
Felicitări!
Tăcerea levitează prin cameră, se înfășoară în pânza neagră a întunericului, iar pământul se fisurează sub acțiunea gerului și prin fisuri se scurg umbrele.
Felicitări!
Pe textul:
„Vampirism energetic" de ungureanu dorina
0 suflu
ContextMânăstirea o asociez cu asceza purificatoare, deschide un spațiu sacrosant ce acceptă doar oamenii habotnici, respectând cu sfințenie canoanele, și respinge ateii, care întorc spatele lui Dumnezeu.
Umbra ta o trimiți la mânăstire pentru a se pocăi.
Umbra ta o trimiți la mânăstire pentru a se pocăi.
Pe textul:
„Umbra mea nu-i. La mănăstire" de Daniel Bratu
0 suflu
ContextÎmpins de întunecime aluneci încet înspre neant, cu trupul încovoiat de neputințe grele, iar golul lumii guvernat de haos își creează un drum vâscos la capătul căruia se întrevăd mântuirea sau anatema.
Visul este acoperit de nori stacojii în care crește rana de a supraviețui înotând prin durere.
Visul este acoperit de nori stacojii în care crește rana de a supraviețui înotând prin durere.
Pe textul:
„prin golul lumii" de Porumb Darius
0 suflu
ContextDin poezia ta răzbate o liniște din interiorul pietrelor care se combină pentru a forma un templu, și o liniște în lăuntrul oamenilor, ce curg prin viață cu setea existențială limpede și clară ca oglinzile.
Văd aici o așezare a cuvintelor în linii, puncte și cercuri de imagini poetice care clădesc cu artă structura poemului.
Văd aici o așezare a cuvintelor în linii, puncte și cercuri de imagini poetice care clădesc cu artă structura poemului.
Pe textul:
„Nicio umbră" de Silviu Somesanu
0 suflu
ContextNimicul nu poate fi dumnezeu, el este totul, el ne-a creat și tot el a creat realitatea, iar sufletul este un corpuscul din esența sa și doar imperfecțiunea naturii umane îl mânjește cu angoase și ipohondrii.
Eu văd iubirea ca pe ceva din care se extrag flăcări sub formă de pasiuni incandescente și nu ca o entitate din care se extrage viscol.
Eu văd iubirea ca pe ceva din care se extrag flăcări sub formă de pasiuni incandescente și nu ca o entitate din care se extrage viscol.
Pe textul:
„mătănii" de Ștefan Petrea
0 suflu
ContextIarna seamănă cu bătrânii, primăvara are esențe de tinerețe, iar vara are afinități cu maturitatea.
Peste moartea din iarnă se aștern fulgii, care-i dizolvă consistența și rămâne doar forma imundă și sinistră, care bântuie prin dedesubturile ființei, însă viața învinge, este suficient să lupți pentru a-ți câștiga existența.
Mi-a plăcut dialogul liric, felicitări!
Peste moartea din iarnă se aștern fulgii, care-i dizolvă consistența și rămâne doar forma imundă și sinistră, care bântuie prin dedesubturile ființei, însă viața învinge, este suficient să lupți pentru a-ți câștiga existența.
Mi-a plăcut dialogul liric, felicitări!
Pe textul:
„Doar un singur capăt" de Valeriu D.G. Barbu
0 suflu
ContextO muză pe care ai inventat-o pentru a da vina când poemele sunt neinspirate se ghemuiește, înfricoșată de pedeapsă, în locul din lăuntru în care căldura afectelor intră în osmoză cu frigul sinelui.
Pielea ne ține organismul în aceeași poziție ce o avea din naștere, în timp ce femeia viscerală ne susține iubirea suspendată între non și pro și te folosești de cuvinte pentru a evada în spațiul lingvistic.
Pielea ne ține organismul în aceeași poziție ce o avea din naștere, în timp ce femeia viscerală ne susține iubirea suspendată între non și pro și te folosești de cuvinte pentru a evada în spațiul lingvistic.
Pe textul:
„Sentimentele lichide" de Silviu Somesanu
0 suflu
ContextFiecare lacrimă stinge un râs, de ea atârnă, ca un cercel de tinichea, neputința ce arde mocnit până se transformă în spuză.
Dincolo de spațiul intim se întinde poezia, având sonoritățile inimii, iar o parte din tine – eul poetic – pleacă în transcendent și se întoarce pe aripile altei poezii.
Dincolo de spațiul intim se întinde poezia, având sonoritățile inimii, iar o parte din tine – eul poetic – pleacă în transcendent și se întoarce pe aripile altei poezii.
Pe textul:
„exerciții de sinceritate - armistițiu" de Mihaela Popa
0 suflu
ContextPoezia este traversată de bolnavi bântuiți de strigoiul și entitatea morbidă, în care boala stă în corp ca un parazit.
Prin poem se mișcă urâții ce au alergie la frumos, îngerii pedepsitori, iar versurile dârdâie de frigul bulimic devorând febra aftoasă.
Prin poem se mișcă urâții ce au alergie la frumos, îngerii pedepsitori, iar versurile dârdâie de frigul bulimic devorând febra aftoasă.
Pe textul:
„care pe care" de Cătălin Al DOAMNEI
0 suflu
ContextFiecare suflet are numele diferit de numele persoanei ce-l adăpostește, trupurile vorbesc în limbajul lasciv al cărnii, în lipsa logoreii gândirii, acoperite de timpul mântuirii.
Numai trupul tău râde când își expune goliciunea în fața privirii pătrunzătoare a iubirii ce vorbește prin flăcări în care se află pasiunea și prin gerul ce acoperă golurile unui abis existențial.
Numai trupul tău râde când își expune goliciunea în fața privirii pătrunzătoare a iubirii ce vorbește prin flăcări în care se află pasiunea și prin gerul ce acoperă golurile unui abis existențial.
Pe textul:
„Trupuri vacante " de Antonia-Luiza Zavalic
0 suflu
ContextDumnezeu nu are ca harem toate femeile, el conduce toată omenirea cu ajutorul spiritului care își trimite lumina pentru a purifica mintea de gânduri negative și sufletul de mișcarea dezordonată a afectelor.
Sfintele Legi își au principiile adânc înrădăcinate în noi, care nu pot fi șterse, făcând parte din structura noastră existențială.
Sfintele Legi își au principiile adânc înrădăcinate în noi, care nu pot fi șterse, făcând parte din structura noastră existențială.
Pe textul:
„abdicare" de Ștefan Petrea
0 suflu
ContextFaci o delimitare între a exista – a viețui în lipsa gândirii și în surplusul instinctelor -, și a fi : ființă ce-și pune întrebări despre rostul vieții, despre cauza suferințelor, despre scop, se miră în fața neînțelesului și inexprimabilului și creează cu ajutorul gândurilor.
Între viață și moarte pendulează visul despre ființial, efemeritate și deșertăciune.
Între viață și moarte pendulează visul despre ființial, efemeritate și deșertăciune.
Pe textul:
„Doar presimțiri..." de iscru adrian
0 suflu
ContextLocuiești într-un rotund ce simbolizează perfecțiunea fisurată de timpul asimetric cuprinzând în el liniștea căutată ca un refugiu dinaintea tumultului.
Ecuațiile din matricea sufletului au ca soluții : o îndoială ce se extinde în spațiile incertitudinii și tristețea care îndoaie axa existențială, și împreună te definesc pe tine însăți, în căutarea spiralei perfecte.
Ecuațiile din matricea sufletului au ca soluții : o îndoială ce se extinde în spațiile incertitudinii și tristețea care îndoaie axa existențială, și împreună te definesc pe tine însăți, în căutarea spiralei perfecte.
Pe textul:
„Fractură" de Mihaela Merchez
0 suflu
Context