Cerului au început să-i cadă penele

sunete sticloase coboară peste urechea lumii din ce în ce din piatră nervii vântului încumințesc părelnic, își umflă plămânii cu taine și frig miresele nordului aruncă buchetul îl prinde marea bătrână și neagră la nunta aceasta solstițiul stă la masa mare și singurii nechemați sunt numai groparii ceru-i pasărea uriașă care poartă-n ghiarele ei un miel și-un cuvânt nerostit albul își împlinește asediul preajma pare un imens spital când, de fapt, cerului au început să-i cadă penele, noi spunem că ninge