Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@stefan-petreaȘP
Ștefan Petrea
@stefan-petrea
Poezie

mătănii

1 min lectură·
Mediu
iubito, îmi ești ca fierea
din care se poate extrage viscol
ai început să te îngălbeneși pe la colțuri
port nimicul în mine
ca pe un dumnezeu în care stă
sufletul meu cariat de realitate
uneori fac mătănii
izbindu-mă cu capul de podea
stau lîngă soba frigului
012424
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
47
Citire
1 min
Versuri
9
Actualizat

Cum sa citezi

Ștefan Petrea. “mătănii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14040310/matanii

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu✓
Nimicul nu poate fi dumnezeu, el este totul, el ne-a creat și tot el a creat realitatea, iar sufletul este un corpuscul din esența sa și doar imperfecțiunea naturii umane îl mânjește cu angoase și ipohondrii.
Eu văd iubirea ca pe ceva din care se extrag flăcări sub formă de pasiuni incandescente și nu ca o entitate din care se extrage viscol.

0