mătănii

1 min lectură·17 decembrie 2013

Mediu

iubito, îmi ești ca fierea

din care se poate extrage viscol

ai început să te îngălbeneși pe la colțuri

port nimicul în mine

ca pe un dumnezeu în care stă

sufletul meu cariat de realitate

uneori fac mătănii

izbindu-mă cu capul de podea

stau lîngă soba frigului

012.439

Despre aceasta lucrare

Autor: Ștefan Petrea
Tip: Poezie
Cuvinte: 47
Citire: 1 min
Versuri: 9
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Ștefan Petrea. “mătănii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14040310/matanii

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

RR razvan rachieriu✓17 dec. 2013

Nimicul nu poate fi dumnezeu, el este totul, el ne-a creat și tot el a creat realitatea, iar sufletul este un corpuscul din esența sa și doar imperfecțiunea naturii umane îl mânjește cu angoase și ipohondrii.
Eu văd iubirea ca pe ceva din care se extrag flăcări sub formă de pasiuni incandescente și nu ca o entitate din care se extrage viscol.