Fractură

locuiam pe-atunci doar în ultimul rotund desenat de tine și de tutunul ucis în chinuri nebănuite desigur, nu era doar ars tortura începea cu mult înaintea chibritului scăpărat tortura timpului asimetric a liniștii nedorite și a liniștii care nu se mai ivea ecuații se strecurau dintr-un suflet în celălalt suflet cum să ondulezi acest timp spre noi cu câtă tristețe să-l pot îndoi și câtă îndoială deșirându-se poate să umple spații pe dinăuntru pe dinafară doar ca să apară spirala perfectă știut e doar că s-a întâmplat iar linia continuă și strălucitoare nu s-ar putea frânge înainte de frângerea mea vreodată