RRrazvan rachieriu
Verificat@razvan-rachieriu
roman
„O boala invinsa este viata omului”
Loc de naștere: Târgu Ocna Copilăria și adolescenta am petrecut-o în Roman Domiciliul actual: Municipul Roman Stare civilă: divorțat Am urmat cursurile Liceului Roman-Vodă, profilul matematică-fizică Am absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași În prezent sunt economist la SNGN Romgaz S.A. Secția Roman Pasiuni: cititul cărților ( o zi…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Ai atribuit fiecărei culori o ipostază, transparența nuanțelor descifrează necunoscutul, desfăcut în unghiuri și fațete, iar poemele se învăluie în aura simbolurilor pentru a nu lăsa transparența să radiografieze corpul lor sublimat în stări speciale.
Doar violetul nu-și găsește locul, se insinuează în tristețe, însă este expulzat și lovindu-se de invizibil cade înafara spațiilor policrome.
Doar violetul nu-și găsește locul, se insinuează în tristețe, însă este expulzat și lovindu-se de invizibil cade înafara spațiilor policrome.
Pe textul:
„Violetul nu-și găsește locul" de marlena braester
0 suflu
ContextCuvintele dintre coperțile cărților s-au făcut fluturi și au părăsit spațiile literare, zburând înspre idei somnoroase, care refuzau să se întrupeze în cuvinte pe pagina încă vestală, albă, nedezvirginată de litere.
Ai pus visele în buzunare rupte, o parte au căzut, s-au strivit de caldarâm, altele au fost luate de fluturi și puse în vârful a ceva vertical.
Visele eliberate din coercițiile ideilor, au intrat în crâșmă și s-au îmbătat cu bere, au fost luate de vânt și așezate în copac, unde au devenit frunze.
Felicitări!
Ai pus visele în buzunare rupte, o parte au căzut, s-au strivit de caldarâm, altele au fost luate de fluturi și puse în vârful a ceva vertical.
Visele eliberate din coercițiile ideilor, au intrat în crâșmă și s-au îmbătat cu bere, au fost luate de vânt și așezate în copac, unde au devenit frunze.
Felicitări!
Pe textul:
„vânzătorul de fluturi" de Vasile Pin
0 suflu
ContextPoemul din clipa când îl citesc are consistența lichidă a unui talaz, durează timpul dintre două valuri succesive, când mi-aș fi dorit să se întindă în intervalul dintre liniștea dinaintea furtunii și declanșarea ei, te traversează din toate părțile, îți îneacă eurile care nu știu să înoate, îți umple conștiința cu aluviuni, sparge ușile secrete dincolo de care stă nefiindul.
La suprafața poemului din clipa asta, stă privirea, iar în adânc stau cuvintele, ca niște comori nedescoperite.
La suprafața poemului din clipa asta, stă privirea, iar în adânc stau cuvintele, ca niște comori nedescoperite.
Pe textul:
„[poemul din clipa asta]" de Daniel Dăian
0 suflu
ContextBați cuie groase în cer pentru a atârna de el idealuri mutilate, o existență putredă și un înger șchiop, în timp ce halucinațiile născute din gânduri nebune și vise lugubre, ne arată un șarpe înspăimântător ce se încolăcește pe axa existențială, simbolizizând teama ancestrală de entități sinistre.
Dacă tot răul din noi se va scurge în pământ, acesta îl va preface într-o substanță din care va germina iarba benefică pe care o pasc caii a căror cavalcadă stârnește tumultul și frământarea.
Dacă tot răul din noi se va scurge în pământ, acesta îl va preface într-o substanță din care va germina iarba benefică pe care o pasc caii a căror cavalcadă stârnește tumultul și frământarea.
Pe textul:
„cum bați tu piroane în cer" de petre ioan cretu
0 suflu
ContextÎn fiecare zi o pasăre ne învață zborul, iar un demon căderea, iubirea și-a perfecționat cântecul, încât acesta reverberează prin interstițiile lumii, pe mai multe voci fără cuvinte.
Comorile de surâs ale lumii, sunt îngropate în subteranele lăuntricului și încă nu au fost descoperite, suferi de amnezie în legătură cu femeia ce a urcat pe scara din frânghii peste zidul ridicat de poezii și a sărit direct în concavitatea cuvântului.
Foarte expresiv!
Comorile de surâs ale lumii, sunt îngropate în subteranele lăuntricului și încă nu au fost descoperite, suferi de amnezie în legătură cu femeia ce a urcat pe scara din frânghii peste zidul ridicat de poezii și a sărit direct în concavitatea cuvântului.
Foarte expresiv!
Pe textul:
„Nu-mi aduc aminte" de Silviu Somesanu
0 suflu
ContextToate-s pe dos în lumea largă, o bulversare inversează sensurile existențiale, adevărul traumatizat de simulacre este dus pe targă și operat, din el se scurge o substanță fadă, lugubră și sinistră, în timp ce minciuna huzurește și în transparența ei se văd toți oamenii, iar tămâia are iz de blasfemie, chiar dacă apa sfințită mai curge încă din înalt.
Mă așteptam să dezvolți ideea poetică interesantă din primul vers.
Mă așteptam să dezvolți ideea poetică interesantă din primul vers.
Pe textul:
„întru durerea unghiilor înfipte în timp" de Ștefan Petrea
0 suflu
ContextCe se întâmplă după un timp când asemănarea cu omul se va întrerupe și ne vei arăta adevărata ta înfățișare, nu cred că vei împrumuta fizionomia plânsului, nici că te vei afișa la braț cu râsul, ci mai degrabă te vei înfășura în substanța unei poezii personale prin care se întrezărește o reminiscență de ironie, de abstract, paradoxal și ilogic.
Însă simt germenii unor poezii puternice.
Însă simt germenii unor poezii puternice.
Pe textul:
„la o răscruce-n Houyhnhnm" de Vasile Munteanu
0 suflu
ContextDacă n-am ales drumul corect, acel ceva vâscos și imund prin care înaintăm, are mai multă mătreață decât gânduri și adună chiștoace în loc de clipe, orașul înconjurat de plictis și de curve ce-și expun zonele erogene ca pe niște bibelouri, se masturbează și are orgasm, iar secrețiile lui îmbibă oamenii cu scabros.
Toți ne naștem bolnavi, sănătoșii sunt o excepție, bărbații colecționează vagine în loc de iubire, iar în dulap ne aruncăm sufletele pervertite de lubric.
O poezie impudică și tranșantă.
Toți ne naștem bolnavi, sănătoșii sunt o excepție, bărbații colecționează vagine în loc de iubire, iar în dulap ne aruncăm sufletele pervertite de lubric.
O poezie impudică și tranșantă.
Pe textul:
„cârtițe de-o oră" de mihai carabet
0 suflu
ContextNe depărtăm de ieri, în urma noastră crește trecutul și se micșorează viitorul, unii stau pe loc și așteaptă să fie înghițiți de timp, alții aleargă în căutarea timpului ce se prefigurează printre lacrimi sau printre surâsuri.
În jurul tău plouă cu oameni și îți pui umbrela poeziei pentru a nu te ciocni de entitățile lichide.
Eu sunt adeptul poemelor lungi, în care să-ți desfășori vocația.
În jurul tău plouă cu oameni și îți pui umbrela poeziei pentru a nu te ciocni de entitățile lichide.
Eu sunt adeptul poemelor lungi, în care să-ți desfășori vocația.
Pe textul:
„11 suspine pentru T." de Vali Nițu
0 suflu
ContextCând am obosit de atâta urcat, ne rostogolim pe panta vieții, precum cuvintele de pe o hârtie verticală, care nu mai sunt prinse de liantul sensurilor.
Nu toți oamenii fac din viață un clișeu, mai sunt și oameni care improvizează sau sunt conduși de imprevizibil, hazard și inedit.
Poezia mi se pare simplă, scurtă și rotundă, de la ea ajung ecouri scurte de sonorități lirice și gnomice.
Nu toți oamenii fac din viață un clișeu, mai sunt și oameni care improvizează sau sunt conduși de imprevizibil, hazard și inedit.
Poezia mi se pare simplă, scurtă și rotundă, de la ea ajung ecouri scurte de sonorități lirice și gnomice.
Pe textul:
„Fistulă" de Adrian A. Agheorghesei
0 suflu
ContextCred că ai forțat puțin nota expresivității, căci poezia mi se pare cam abstractă, greu de comentat, ca și cum ai păși pe un drum de sticlă așteptându-te din moment în moment ca sticla să se spargă, ca și cum întunericul înspăimântat de el însuși și-a părăsit negrul și s-a refugiat în verde, ca și cum luna s-a micșorat până a devenit ou spart din neatenție de o mână nevăzută, ca și cum mâna stângă, invidioasă pe mâna dreaptă fiindcă are privilegiul de a scrie, o traumatizează, ca și cum pe ușa interioară intră nimeni, ca și cum evoluția coboară și nu urcă, și are treptele prăbușite.
Pe textul:
„echilibristica distanțelor" de Vasile Munteanu
0 suflu
ContextLiniștea ne înghite ca o sugativă, iar tumultul se zbate în noi și dă pe dinafară și obrazul ascuns sub mască înmagazinează frumusețea, fără de care iubirea nu s-ar amplifica asimptotic.
Neodihna se leagănă în hamacul legat între două gânduri și destramă tăcerea plăpândă cu strigătul pescărușilor, toate pictate cu măiestrie într-un tablou nocturn, în care cavalcada de nuanțe sfărâmă zăbrelele tabloului și pătrunde în realitate.
Neodihna se leagănă în hamacul legat între două gânduri și destramă tăcerea plăpândă cu strigătul pescărușilor, toate pictate cu măiestrie într-un tablou nocturn, în care cavalcada de nuanțe sfărâmă zăbrelele tabloului și pătrunde în realitate.
Pe textul:
„Tablou nocturn" de Mihaela Roxana Boboc
0 suflu
ContextPETRE
Chiar că e de bine.Mă simt ca la un examen, în care am improvizat și aștept părerea profesorului.
Să-ți pun comentariile într-o sferă personală, pe care s-o accesez de câte ori sunt trist, alături de comentariile pe care ți le fac.
Cu prietenească iubire, Răzvan.
Chiar că e de bine.Mă simt ca la un examen, în care am improvizat și aștept părerea profesorului.
Să-ți pun comentariile într-o sferă personală, pe care s-o accesez de câte ori sunt trist, alături de comentariile pe care ți le fac.
Cu prietenească iubire, Răzvan.
Pe textul:
„Încleștări.Omul – sferă sau cub" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextDAN
Dacă ar fi totul deșertăciune, nimicul ne-ar conduce existența și orice am face ar fi supus alterării și nimicniciei.
Să mă vizitezi constant ar fi o bucurie pentru mine, să mă comentezi ar fi o fericire.
Cu prietenească iubire, Răzvan.
Dacă ar fi totul deșertăciune, nimicul ne-ar conduce existența și orice am face ar fi supus alterării și nimicniciei.
Să mă vizitezi constant ar fi o bucurie pentru mine, să mă comentezi ar fi o fericire.
Cu prietenească iubire, Răzvan.
Pe textul:
„Evoluție și involuție.Spațiul circumscris omului" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextAi construit un poem care nu este un inventar al stărilor, nu este o marfă în care este ambalată frumos iubirea, nu este o rodie exotică din care muști cu poftă, nu este o ieșire din lagună în largul spiritului și niciun gest reflex, căci ar însemna să creezi din instinct și nu prin rațiune, înfășurată în fortuit, echivoc și hazard, ai zămislit un poem ca un organ complex, cu sângele ca niște cuvinte ce curg maiestuos prin corpul atletic și viguros al poemului.
Când credem că putem fi fericiți, să consultăm agenda și să punem o steluță în ziua respectivă, ca să știm că am suferit o depresie.
Când credem că putem fi fericiți, să consultăm agenda și să punem o steluță în ziua respectivă, ca să știm că am suferit o depresie.
Pe textul:
„Moment proustian" de Carmen Sorescu
0 suflu
ContextMergem mereu înainte, cu urcușuri și coborâșuri, fără putință de întoarcere, prin sfânta alegere și prin profană sălbăticie, iar pașii ce duc către oriunde și oricând, generează un ecou care reverberează prin ramificațiile viitorului.
Viața mai presus de viață este o altă viață, cugetată profund de un alt cuget decât al nostru, cu o altă disperare care orbește și în care minunile sunt pietre prețioase presărate în aria sufletului.
Viața mai presus de viață este o altă viață, cugetată profund de un alt cuget decât al nostru, cu o altă disperare care orbește și în care minunile sunt pietre prețioase presărate în aria sufletului.
Pe textul:
„Călătoria" de nicolae silade
0 suflu
ContextPETRE
Poate fiindcă poemul e format din două poezii distincte puse una după alta, poate fiindcă n-am aprofundat ideea poetică, poate fiindcă n-am întărit conceptul că între sferă, simbolul perfecțiunii, și între cub – simbol imperfect uman, există o diferență semnificativă.
Oricum, mi-ai produs bucurie, înseamnă ca poezia personală nu este ocolită.
Poate fiindcă poemul e format din două poezii distincte puse una după alta, poate fiindcă n-am aprofundat ideea poetică, poate fiindcă n-am întărit conceptul că între sferă, simbolul perfecțiunii, și între cub – simbol imperfect uman, există o diferență semnificativă.
Oricum, mi-ai produs bucurie, înseamnă ca poezia personală nu este ocolită.
Pe textul:
„Încleștări.Omul – sferă sau cub" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextMizeria se plimbă pe bulevardele vieții, iar înaintea ei aleargă într-o goană nebună țelul urmărit de haos, în care aerul s-a împodobit cu gaze de eșapament și lumina mucegăită s-a strecurat în semafoare tâmpe.
Spânzurăm zilele de funia plictisului ce râde macabru, iar mii de secunde în cârje aplaudă reprezentația timpului mort, în care am băgat la greu înfrângeri și eșecuri, în timp ce idealul pângărit, rujat și fardat cu praf de stele căzătoare, se ascunde în simulacru.
Spânzurăm zilele de funia plictisului ce râde macabru, iar mii de secunde în cârje aplaudă reprezentația timpului mort, în care am băgat la greu înfrângeri și eșecuri, în timp ce idealul pângărit, rujat și fardat cu praf de stele căzătoare, se ascunde în simulacru.
Pe textul:
„Eu nu vreau bulevarde" de Violeta Florentina Ion
0 suflu
ContextLa tine a venit un înger cu luna în spate, să ți-o vândă, o lună asemănătoare, păstrând proporțiile, cu un eu, căci, așa cum luna orbitează în jurul pământului, tot așa eul orbitează în jurul sinelui.
Pipăi luna pentru a-i estima greutatea, care este asemănătoare cu greutatea eului, peste care se depun timpul, secundă de secundă, și stările alternând în straturi succesive care tot cresc până ating imanența.
Luna crește lângă tine, fetiș, și din invidie toți te ocolesc.
Pipăi luna pentru a-i estima greutatea, care este asemănătoare cu greutatea eului, peste care se depun timpul, secundă de secundă, și stările alternând în straturi succesive care tot cresc până ating imanența.
Luna crește lângă tine, fetiș, și din invidie toți te ocolesc.
Pe textul:
„Omul cu luna în poartă" de petre ioan cretu
0 suflu
ContextDescrii o realitate maladivă, cu holul lung ce sugerează depresii, cu asistenta ce duce cu ea în suflet bolnavii care nu au reușit să se vindece, cu șoaptele care fără perfuzii devin urlete, căci munca nu e de aur, doar inerția, letargia și lenea capătă luminiscențe morbide.
Pe pielea ce-și crește ridurile și eritemele, timpul și-a lăsat mucozități imunde, iar sensul de a ființa s-a pierdut pe undeva în spațiile deziluziilor, ce ne injectează dureri în amintiri.
Pe pielea ce-și crește ridurile și eritemele, timpul și-a lăsat mucozități imunde, iar sensul de a ființa s-a pierdut pe undeva în spațiile deziluziilor, ce ne injectează dureri în amintiri.
Pe textul:
„atenție se închid ușile" de ștefan ciobanu
Recomandat0 suflu
Context