Poezie
echilibristica distanțelor
1 min lectură·
Mediu
pe drumuri pe sticle
rostogoliri transparente
invoc amețeala
nu suport
întunericul verde să râdă spre mine
luna-n cer ca oul în bulz
aurora electrică a bucureștiului
agresându-mi în
depărtările
cu mâna stângă m-am ținut de mâna dreaptă
jurasem sufletului să nu mai depun mărturie
împotriva-i
dar cine să înțeleagă? voința
ajunge la buze întotdeauna
mai târziu cu un verb
o bătaie de inimă e întotdeauna în plus
nu ezita intră nimeni nu-i să deschidă
înainte de soroc mugurii
desenând pe tulpinele arborilor scări
cu treptele prăbușite
ah! cât s-au îndepărtat
terasele sub care trei prieteni au băgat
sub masă tinerețea capitală
023.023
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 101
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “echilibristica distanțelor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/14046393/echilibristica-distantelorComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Cred că ai forțat puțin nota expresivității, căci poezia mi se pare cam abstractă, greu de comentat, ca și cum ai păși pe un drum de sticlă așteptându-te din moment în moment ca sticla să se spargă, ca și cum întunericul înspăimântat de el însuși și-a părăsit negrul și s-a refugiat în verde, ca și cum luna s-a micșorat până a devenit ou spart din neatenție de o mână nevăzută, ca și cum mâna stângă, invidioasă pe mâna dreaptă fiindcă are privilegiul de a scrie, o traumatizează, ca și cum pe ușa interioară intră nimeni, ca și cum evoluția coboară și nu urcă, și are treptele prăbușite.
0
fiecare floare are parte de polenizarea potrivtă; dacă nu se întâmplă, asta e, "nepolenizatele" se ofilesc zadarnic, mor fără a cunoaște devenirea; probabil că e greu de comentat, dar dv nu v-ați împiedicat de acest aspect, dovadă comentariul de față.
pentru care vă mulțumesc.
0
