Poezie
la o răscruce-n Houyhnhnm
1 min lectură·
Mediu
încă semăn a om dar simt că nu pentru mult timp
sărmane Ludwig ai mai putea crede
că despre ce nu se poate păstra tăcerea e bine a se vorbi?
limba
m-a împins în păcat – m-am temut a o smulge din rădăcină
apoi m-am îmbolnăvit de sporovăială
era deja târziu
mimez plânsul
îmi țin râsul cu mâna
în realitate
puțin îmi pasă de biografiile altora zugrăvite-n exces
sunt sătul de mincinoși narativi de idoli
ce încearcă să mă facă din vorbe
pentru a ajunge înaintea mea care în Laputa care în Liliput
în orice caz într-un loc în care
politica este inutilă – chiar se trăiește bine
la noi cei mai prosperi sunt
vânzătorii de sfoară scurtătorii de nas și trezitorii din visare
e verde și trebuie să o iau din loc
043.132
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 133
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “la o răscruce-n Houyhnhnm.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/14046449/la-o-rascruce-n-houyhnhnmComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
M-am oprit doar sa spun ca m-a atras textul acesta scris intr-o limba plina de nonsensuri(in sensul pozitiv) politice si etice(ca in limba tarimului din titlu). Prtobabil de aici nevoia de a o lua din loc spre tacere, chiar daca Guliver isi scrie ultimul capitol.
0
nu cred (necredința este "credința mea" - negarea negației id afirmație) că putem pretinde mai mult, Emi, nici de la noi, nici de la alții; în defintiv, rațiunea ne caracterizează în măsura în care autonomia caracterizează o jucărie telecomandată: cât ține cablul sau cât țin bateriile; prin urmare, într-o redefinire a absurdului, revoltatul își exprimă pur și simplu neputința; de aici și nevoia colectivităților de "teorie a vieții"; fumoase, nimic de zis...
mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.
0
Ce se întâmplă după un timp când asemănarea cu omul se va întrerupe și ne vei arăta adevărata ta înfățișare, nu cred că vei împrumuta fizionomia plânsului, nici că te vei afișa la braț cu râsul, ci mai degrabă te vei înfășura în substanța unei poezii personale prin care se întrezărește o reminiscență de ironie, de abstract, paradoxal și ilogic.
Însă simt germenii unor poezii puternice.
Însă simt germenii unor poezii puternice.
0
am citit de curând că un individ pe care l-a mușcat un șarpe veninos, după ce a sunat la 112, și-a deschis o bere pe care a savurat-o în liniște; din fericire pentru el, nu a fost ultima.
mulțumesc, domnule Racheriu, pentru semnul de lectură și pentru credit.
mulțumesc, domnule Racheriu, pentru semnul de lectură și pentru credit.
0
