Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Fistulă

1 min lectură·
Mediu
Ne rostogolim subțire, uscat, departe,
ne rostogolim
precum cuvintele din ascuțitoare.
Ne mai ajung,
ne mai ajung ecouri scurte
cât umbra dintre muguri.
Acum e-atunci când oamenii
sunt un clișeu durând de-a curmezișul,
atunci e-acum.
Ce ar mai fi,
ce ar mai fi de scris,
dacă se doare atât de simplu și rotund?
033.645
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
53
Citire
1 min
Versuri
12
Actualizat

Cum sa citezi

Adrian A. Agheorghesei. “Fistulă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-a-agheorghesei/poezie/14046365/fistula

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@ottilia-ardeleanuOAOttilia Ardeleanu
care apare la suprafață, bacovian, prin acea "fistulă". repetițiile o fac și mai dificilă. au rol apăsător, aici. fiecare strofă induce o stare, sugerează ceva grav ce trebuie scos în afară, pentru a nu afecta și mai mult, și mai puternic. nu știu care să spun că a durut "mai simplu și mai rotund", înclin să te cred pe cuvânt de poet: "atunci e-acum"!
0
@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
Când am obosit de atâta urcat, ne rostogolim pe panta vieții, precum cuvintele de pe o hârtie verticală, care nu mai sunt prinse de liantul sensurilor.
Nu toți oamenii fac din viață un clișeu, mai sunt și oameni care improvizează sau sunt conduși de imprevizibil, hazard și inedit.
Poezia mi se pare simplă, scurtă și rotundă, de la ea ajung ecouri scurte de sonorități lirice și gnomice.

0
@mihaela-roxana-bobocMBMihaela Roxana Boboc
Frumoasă ideea rostogolirii, a oamenilor clișeu.
Felicitări!
0