[poemul din clipa asta]

Poemul din clipa când îl citesc are consistența lichidă a unui talaz, durează timpul dintre două valuri succesive, când mi-aș fi dorit să se întindă în intervalul dintre liniștea dinaintea furtunii și declanșarea ei, te traversează din toate părțile, îți îneacă eurile care nu știu să înoate, îți umple conștiința cu aluviuni, sparge ușile secrete dincolo de care stă nefiindul.
La suprafața poemului din clipa asta, stă privirea, iar în adânc stau cuvintele, ca niște comori nedescoperite.