Poezie
cârtițe de-o oră
1 min lectură·
Mediu
25:33
e insula mea
aici am murit de câteva ori
dar robinetul continuă să picure
25:41
un furtun de tutun
vreo două cafele
și noaptea se înălbește
25:52
salbe de mașini
una galbenă
una albă
una verde
și primăvara vine
25:58
orașul acesta în rădăcini are cancer
un imens trup de beton
plin de vagine
26:04
toți ne naștem bolnavi
ieșim ca o măsea de minte
înghesuiți într-un dulap
26:15
totuși noaptea promite a fi frumoasă
vânzătorii și-au părăsit vizuinile
admir curvele
cele mai frumoase bibelouri
26:19
apoi o băltoacă
un câine lingându-mi chipul
și orașul are orgasm
26:21
îl mai știu pe unul ca mine
n-a ales drumul corect
26:25
mai puține clipe decât chiștoace
mai multe gânduri decât mătreață
milionarul coșmarurilor
26:30
orașul acesta e cel mai bun chirurg plastic
nu mă mai recunosc
26:32
un telefon mobil
26:33
mamă murim!
023.419
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- mihai carabet
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 143
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 45
- Actualizat
Cum sa citezi
mihai carabet. “cârtițe de-o oră.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-carabet/poezie/14046452/cartite-de-o-oraComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ANDistincție acordată
un poem original, cu cadre bine delimitate și cuvinte tari. îmi place pentru simplitate și raționament:" orașul acesta e cel mai bun chirurg plastic
nu mă mai recunosc" -foarte fain zis.
fiecare stare are momentul ei:
"totuși noaptea promite a fi frumoasă
vânzătorii și-au părăsit vizuinile
admir curvele
cele mai frumoase bibelouri" . în concluzie, un poem în care realitatea este interiorizată și apoi redată în imagini simple dar concentrate.
nu mă mai recunosc" -foarte fain zis.
fiecare stare are momentul ei:
"totuși noaptea promite a fi frumoasă
vânzătorii și-au părăsit vizuinile
admir curvele
cele mai frumoase bibelouri" . în concluzie, un poem în care realitatea este interiorizată și apoi redată în imagini simple dar concentrate.
0
Toți ne naștem bolnavi, sănătoșii sunt o excepție, bărbații colecționează vagine în loc de iubire, iar în dulap ne aruncăm sufletele pervertite de lubric.
O poezie impudică și tranșantă.