Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

unei oarecare

2 min lectură·
Mediu
de când m-am mutat la tine tu n-ai mai dat pe acasă a trebuit să sparg
ușa ca să intru și nici măcar un bilețel nu m-a întâmpinat ca să-mi explice
cum te-ai evaporat în ploaie și ce mâncare mi-ai lăsat în frigider
oricum m-am acomodat și fără tine am descoperit ceva mai multe
colțuri decât mă așteptam le-am mirosit pe rând și ți-am descoperit
mărimea pantofilor și din ce direcție îți bate vântul în plete
pereții ți-au păstrat umbrele ca niște copii orfani ce țin strâns la piept
pozele cu mama lor zâmbind printre orhideele de pe tapet și oricât
te-aș stropi diminețile cu cafea tu continui să dormi în zidul înflorat
mă plictisisem privind patul nostru care se așterne serile automat
și diminețile se strânge să mă uit pe geam la o cameră de peste
drum exact ca asta în care stă un individ ce-mi seamănă leit
și fiind convins că ți-ai fi dorit un copil l-am făcut singur într-o seară
e un băiețel drăguț cu părul bălai râde mult și se plimbă cu burta
pe parchet îți simte și el mirosul iar odată cu apusul soarelui sărută
fiecare perete în parte și spune noapte bună mamă deși el n-a dormit
niciodată ne îndopăm cu cafea și-ți dăruim fiecare clipă din viață
privim televizorul non-stop în speranța că printre știrile oamenilor
vom vedea o tipă machiată povestind cum ai fost călcată de tir
violată și strangulată de doi boschetari sau orice altă variantă
numai să mori să fim convinși că ai existat în vreo lume
057.092
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
257
Citire
2 min
Versuri
21
Actualizat

Cum sa citezi

mihai carabet. “unei oarecare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-carabet/poezie/13981101/unei-oarecare

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@nica-madalinaNMnica mădălina
cred că evaporatul pur și simplu, fără ploaie, e de ajuns. ce aduce ploaia în plus? ar putea fi zăpadă, vânt, grindină etc., ideea rămâne aceeași, căci sensul nu stă în ploaie, ci în evaporare.

de asemenea, ar merge, cred, mai bine, \"zâmbind printre ordiheele de pe tapet\". nu văd de ce ar fi prin și nici sensul pluralului.

apoi, de ce copilul nu se plimbă de-a bușilea? se plimbă cu burta pe parchet e o formulare tare nefericită, are efect hilar, nepotrivit în context.

și mai apoi, acel machiată nu aduce nimic în plus.

cam asta, la o primă lectură. dincolo de, firește, tăierea strofelor făcută de dragul simetriei, ceea ce pot înțelege, dar care defragmentează textul, la nivel de sensuri, taie din atmosferă, făcându-l totodată mai greu de citit decât dacă decuparea ar fi urmat ritmul interior al spunerii din text.
0
@melania-v-ducarMDMelania V. Ducar
absolut fantastica exprimarea dezaprobarii atitidinii individualist-egoiste tot-o-data nevinovate a personajului \"simplu\". Felicitari!
0
Foarte mult mi a placut. Din punctul meu de vedere e un poem cursiv, scris cu o incredere care lasa sa se intrevada talent si sensibilitate. E un poem de dragoste, nu numai de dragoste si nu unul oarecare..

0
@mihai-carabetMCmihai carabet
deci nica
în unele privințe sunt de acord cu tine
în altele nu
o să încerc să mai schimb câte ceva
mulțumesc de lectură și sugestii

Melania V. Ducar & Maria Marinela Circiumaru
mulțumesc de trecere și aprecieri
0
Distincție acordată
Superbă împrăștiere de sine pe un canvas scump de visări neieftine. Rar mi-a fost dat să citesc atâta speranță-n atâta durere. Stai cu inima-ți de copil în palma-ți de adult și nu știi dacă să-drăznești să speri ceea ce doar speri că există...

Revin.

rcm
0