Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

atenție se închid ușile

2 min lectură·
Mediu
îmi pare rău că nu pot munci mai mult
că nu pot aduce aur de la fier vechi
că nu pot strânge toate semafoarele pe verde într-un buchet
pe care să ți-l dăruiesc acum
când pielea face cale întoarsă timpului și ne injectează
dureri în amintiri
dimineață de dimineață
monștri de nedescris vin să îți ia tensiunea la sanchi
apoi te lasă să plutești prin salon
ca o cosmonaută indecisă
dacă sa ieși sau să te pierzi în navă
știu
mă iubești încă din neoliticul oaselor mele
în timp ce neonul stricat răscolește întunericul protejat de pleoape
tu mă iubești din adâncul pernelor
pe mine cel care traversează magherul
alături de sute de oameni crezând că nici un gând nu mă poate
repera
aceeași noapte ca și ieri dimineață
privesc holul lung
câte o asistentă apare și dispare brusc
ca într-un film din care lipsesc cadre
dar asta nu mă neliniștește ci faptul că
șoaptele fără perfuzii devin urlete (vezi
zidurile groase)
și faptul că mâine
o să urc iar scările spitalului
la fel și poimâine
tot așa până mă voi trezi că urc pe o scară într-un cireș
dintr-o livadă împânzită de cai ce se scutură ușor
de ploaie sau de lacrimi
034.564
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
203
Citire
2 min
Versuri
31
Actualizat

Cum sa citezi

ștefan ciobanu. “atenție se închid ușile.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-ciobanu/poezie/14046013/atentie-se-inchid-usile

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@cristina-rusuCRCristina Rusu
Ce să îți spun Ștefan? Numai de bine. Este un poem care are un fir bun. Și tristețea și bucuria, ultima explodează în verde; ambele lasă cititorul să înțeleagă ce ai vrut să transmiți. Se rămîne cu o stare, poate nu cea mai fericită, dar faptul că undeva există și speranță chiar mă bucură.

am trecut să te salut, bia
0
@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
Descrii o realitate maladivă, cu holul lung ce sugerează depresii, cu asistenta ce duce cu ea în suflet bolnavii care nu au reușit să se vindece, cu șoaptele care fără perfuzii devin urlete, căci munca nu e de aur, doar inerția, letargia și lenea capătă luminiscențe morbide.
Pe pielea ce-și crește ridurile și eritemele, timpul și-a lăsat mucozități imunde, iar sensul de a ființa s-a pierdut pe undeva în spațiile deziluziilor, ce ne injectează dureri în amintiri.


0
@stefan-ciobanuȘCștefan ciobanu
va multumesc pentru citire
*cristina pt trecere si salut
*razvan, pt citirea atenta si sublinierea detaliilor.
dar si pentru ...
0