RRrazvan rachieriu
Verificat@razvan-rachieriu
roman
„O boala invinsa este viata omului”
Loc de naștere: Târgu Ocna Copilăria și adolescenta am petrecut-o în Roman Domiciliul actual: Municipul Roman Stare civilă: divorțat Am urmat cursurile Liceului Roman-Vodă, profilul matematică-fizică Am absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași În prezent sunt economist la SNGN Romgaz S.A. Secția Roman Pasiuni: cititul cărților ( o zi…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Singurătatea ne predă lecții importante, servindu-se de teoremele intimității, prin care ne tăiem legăturile cu lumea și ne lăsăm străbătuți de izolare și solitudine, din substanța cărora cresc ideile poetice.
Cam rarefiată poezia, de la un mal la altul al ei curge un izvor firav.
Cam rarefiată poezia, de la un mal la altul al ei curge un izvor firav.
Pe textul:
„lecții de singurătate" de Mihaela Popa
0 suflu
ContextFalsa tăcere creează o non-lume, căci din ea țâșnesc urletele neputinței, care s-a născut din intrigă, ură, durere și a dobândit din chinuri crustă rezistentă la forța spiritului, în spațiul durerii țipă nebunul din clipele de uitare, iar cuvintele au cătușe la mâini și lanțuri la picioare.
Nu coborâm capul sub pietre, ci îl urcăm în cer, pentru a crea o distanță între gândurile noastre și ale celorlalți.
Felicitări, ai creat prin glasul versurilor prins în pământul ce apasă și încovoiază ființele, o non-lume, în care oamenii nu sunt legați prin conexiuni spirituale, ci au pus între ei o distanță enormă, pentru a percepe libertatea individuală.
Nu coborâm capul sub pietre, ci îl urcăm în cer, pentru a crea o distanță între gândurile noastre și ale celorlalți.
Felicitări, ai creat prin glasul versurilor prins în pământul ce apasă și încovoiază ființele, o non-lume, în care oamenii nu sunt legați prin conexiuni spirituale, ci au pus între ei o distanță enormă, pentru a percepe libertatea individuală.
Pe textul:
„a treia tăcere" de Dorina Șișu
0 suflu
ContextIei viața la rost, o întrebi de ce e pasivă cȃnd filamentele suferinței se aprind, iar becurile gȃndirii sunt stinse, de ce imaginile realității tremură, sunt bulversate de percepții eronate, de ce intimitatea nu poate ieși din cei patru pereți, de ce jocul cu umbrele a căpat o tentă morbidă și lugubră, de ce nu am învățat alfabetul luminii, de ce ziua nu are contururi rotunde, ci numai muchii ascuțite, ce înțeapă pașii mergȃnd înspre niciunde.
Ai pus suferința în ceas pentru a o împărți în secunde.
O poezie ce face piruete printre cuvinte.
Ai pus suferința în ceas pentru a o împărți în secunde.
O poezie ce face piruete printre cuvinte.
Pe textul:
„piruetă în umbra unui zmeu de hârtie " de Nuta Craciun
Recomandat0 suflu
ContextDescrii o lume degenerată, care se tȃrȃie prin tina vȃscoasă, cu zborul frȃnt și zdrobit de zidul neputințelor, și nu putem să transfigurăm existența atȃta timp cȃt credem în viețuirea în noi a dihăniei negre, iar sufletul este profanat de o grotă înțesată de lilieci.
Ai un limbaj poetic concentrat, însă cam greoi.
Ai un limbaj poetic concentrat, însă cam greoi.
Pe textul:
„rutină" de Ioan Postolache-Doljești
0 suflu
ContextIOAN
După părerea mea, adevărata bibliotecă se află în cer, care este trupul lui Dumnezeu, și cuprinde toate cărțile scrise de umanitate, fiindcă se păstrează în memoria infinită a Creatorului.
Mulțumesc că ai căutat printre cuvinte lacrima lui Dumnezeu, înseamnă că este supărat de felul cum a evoluat omenirea.
După părerea mea, adevărata bibliotecă se află în cer, care este trupul lui Dumnezeu, și cuprinde toate cărțile scrise de umanitate, fiindcă se păstrează în memoria infinită a Creatorului.
Mulțumesc că ai căutat printre cuvinte lacrima lui Dumnezeu, înseamnă că este supărat de felul cum a evoluat omenirea.
Pe textul:
„0 și 1.Lacrima lui Dumnezeu și destinul" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextO grevă a iubirii împărțită în greva foamei, a setei, a frigului, descătușează alergii care așează straturi de iod pe rana dragostei.
Spațiul iubirii sună a gol, cu pereții vopsiți în culorile fricțiunii, ce s-au jupuit la contactul eului coroziv cu substanța dură și zgrunțuroasă a pasiunii.
Este un text disponibil, fără anvergură și fără idei interesante.
Spațiul iubirii sună a gol, cu pereții vopsiți în culorile fricțiunii, ce s-au jupuit la contactul eului coroziv cu substanța dură și zgrunțuroasă a pasiunii.
Este un text disponibil, fără anvergură și fără idei interesante.
Pe textul:
„Text disponibil" de Lavinia Micula
0 suflu
ContextSpațiul acela lipsit de griji, a fost invadat de angoase, tumult, zbucium și neliniști, dimensiunea zborului întinsă de la pământ la cer,s-a micșorat până la o vrabie care se hrănește cu cuvinte sparte de simulacrul unei fericiri cu căluș la gură, traumatizată de asaltul nefericirii.
Dacă întrebările devin zadarnice, superflue, răspunsurile cad în vrie în bolgii, iar ipotezele cu care văruim zidul problemelor existențiale, nu reușesc să trezească din somnolență și torpoare concluziile despre cauzele, efectele și finalitatea lumii.
Dacă întrebările devin zadarnice, superflue, răspunsurile cad în vrie în bolgii, iar ipotezele cu care văruim zidul problemelor existențiale, nu reușesc să trezească din somnolență și torpoare concluziile despre cauzele, efectele și finalitatea lumii.
Pe textul:
„[habar nu am cât de mult iubești]" de Daniel Dăian
0 suflu
ContextÎntunericul suferă de strabism, vede numai în negru, iar mișcarea întunericului stârnește unde de nefiind, ce se propagă într-un spațiu gol de culori și forme, atribuit respirației ființiale, căci în beznă doar nimicul poate fi perceput ca ceva echivoc, dureros și invizibil, pe când viul așteaptă lumina pentru a se manifesta.
Spuza gândurilor care a mai rămas din somn este spulberată de întuneric, din pântecele căruia se naște orbirea, pe care o preferă văzului acut oamenii ce au apetență pentru beznă și alergie față de lumină.
Spuza gândurilor care a mai rămas din somn este spulberată de întuneric, din pântecele căruia se naște orbirea, pe care o preferă văzului acut oamenii ce au apetență pentru beznă și alergie față de lumină.
Pe textul:
„Întunericul are ochii orbi" de Alice Diana Boboc
0 suflu
ContextCalci exact pe fiecare urmă pentru a-ți identifica destinul cu cel al iubitei, îndreptat de la ființă înspre nenaștere, căci jocul cu dragostea nu ocolește ipocrizia, perfidia și malițiozitatea, pe care le împachetezi în hârtie roz și le trimiți în timpul, ce circulă invers înspre primordial.
Cuvintele sunt ca niște frunze ce de-abia încap într-un copac ființial pitic și strâmt, care-și extrage seva din rădăcinile unei poezii scurte.
Cuvintele sunt ca niște frunze ce de-abia încap într-un copac ființial pitic și strâmt, care-și extrage seva din rădăcinile unei poezii scurte.
Pe textul:
„zâmbetele voastre de neînțeles" de silviu dachin
0 suflu
ContextNumele devine alb în întuneric, el ne poartă genealogia și filiațiile din trecut în viitor, iar când este apelat răspunde cu strigătul neputinței doar ființa, căci sufletul are alt nume, botezat în apa sensibilității și este hrănit cu conserva grețoasă a nopților și cu prăjitura savuroasă a luminii.
Intelectualii acordă o atenție uriașă defrișării cunoașterii de jungla instinctelor și impulsurilor, iridescenței rațiunii, conexiunilor cuvintelor și mimetismului sufletului, și atunci când trec în neființă, se prăbușesc locuințele gândurilor nobile.
Poemul este o îmbinare reușită între text enunțiativ și versuri expresive.
Intelectualii acordă o atenție uriașă defrișării cunoașterii de jungla instinctelor și impulsurilor, iridescenței rațiunii, conexiunilor cuvintelor și mimetismului sufletului, și atunci când trec în neființă, se prăbușesc locuințele gândurilor nobile.
Poemul este o îmbinare reușită între text enunțiativ și versuri expresive.
Pe textul:
„poem" de Vasile Mihalache
0 suflu
ContextAi amanetat cuvintele seci, stoarse de sensuri, amorfe, terne, și ți-ai făurit un compendiu de cuvinte care fac incizii în corpul poemului, pentru a ieși superficialul, cabotinul și platitudinea, care construiesc o zonă în care păsările migratoare închiriază zborul celor aleși.
Trotuarul poartă amprentele pașilor unor oameni, care nu au reușit să-și scuture zăpada vâscoasă de pe piele și au resturi de întuneric rămase de la sindrofia spiritului cu categorii de lumină.
Ne punem umbrelele neștiinței când plouă iremediabil cu zâmbete negre și plânsete cenușii.
Trotuarul poartă amprentele pașilor unor oameni, care nu au reușit să-și scuture zăpada vâscoasă de pe piele și au resturi de întuneric rămase de la sindrofia spiritului cu categorii de lumină.
Ne punem umbrelele neștiinței când plouă iremediabil cu zâmbete negre și plânsete cenușii.
Pe textul:
„[am fost rugat să încetez amanetarea cuvintelor seci]" de Daniel Dăian
0 suflu
ContextPutem spune că mergem cu spatele, când vederea ce privea înainte s-a blocat și orbită, se întoarce în urmă ca o non-direcție defrișată de jungla haosului pe care a creat-o un vis retrograd, aproape de adevăr și la distanță de realitate.
Roșul provenit prin fermentarea țipătului, se întinde și acaparează toate culorile, iar la sfârșit pătrunde în somn și fotografiază un coșmar matusalemic, tern și înspăimântător, care revine în cicluri lugubre în minte.
Roșul provenit prin fermentarea țipătului, se întinde și acaparează toate culorile, iar la sfârșit pătrunde în somn și fotografiază un coșmar matusalemic, tern și înspăimântător, care revine în cicluri lugubre în minte.
Pe textul:
„[în prima parte a filmului ucideau zilele pe bucăți]" de Daniel Dăian
0 suflu
ContextCopil fiind, vedeai cu ochii dincolo de nori, într-un cer mai înalt pictat cu puritate și inocență, fragilitatea se întrezărea în cuvinte ce îmbrățișau oamenii.
Poezia își crește nostalgia rememorând clipele fericite ale copilăriei, când totul era un joc și jocul era totul, când plânsul era o picătură de ploaie, evaporată în zefirul râsului, căci acum, la maturitate, ploile ne udă suferința, iar deșertul lăuntric ne arde nefericirea.
Poezia își crește nostalgia rememorând clipele fericite ale copilăriei, când totul era un joc și jocul era totul, când plânsul era o picătură de ploaie, evaporată în zefirul râsului, căci acum, la maturitate, ploile ne udă suferința, iar deșertul lăuntric ne arde nefericirea.
Pe textul:
„nu priviți copiii în ochi" de Cristina-Monica Moldoveanu
0 suflu
ContextNemurirea e cea mai bună minciună, până când cineva o demonstrează, iar încarnarea sau veșnicia sufletului sau a spiritului sunt puse în teoreme esoterice, metafizice și transcendentale.
Până atunci, minciuna este mai aproape de lăuntricul oamenilor, decât adevărul, care împovărează, pe când minciuna, împodobită cu simulacre, are tendința de a crea iluzii ce defulează un psihic răstignit pe crucea realității dure.
Până atunci, minciuna este mai aproape de lăuntricul oamenilor, decât adevărul, care împovărează, pe când minciuna, împodobită cu simulacre, are tendința de a crea iluzii ce defulează un psihic răstignit pe crucea realității dure.
Pe textul:
„douăzeci de poeme de iubire și un cântec de disperare" de Cristina-Monica Moldoveanu
0 suflu
ContextPoezia poate fi interpretată și înțeleasă în funcție de cel care o citește și când ai scos-o afară din uter, poezia nu îți mai aparține, devine o entitate de sine stătătoare, ce poate fi o pisică, un lup, un cer, natura, oameni, sau tu însăți, însă altfel, transfigurată și sublimată de actul creației.
Când scrii, cuvântul ia forma unui fluture alb, sau a unui fir de iarbă, însă fără tine cuvântul nu ar exista, ar fi doar un corpuscul de nimic.
Când scrii, cuvântul ia forma unui fluture alb, sau a unui fir de iarbă, însă fără tine cuvântul nu ar exista, ar fi doar un corpuscul de nimic.
Pe textul:
„despre ce se întâmplă după" de Diana Frumosu
0 suflu
ContextPentru a te debloca din spațiul dintre copilărie și nefiind, transformi renunțarea insuportabilă în lupta cu blazările, neputințele și ipohondriile, căci aripile de înger crescute între omoplați au plumb pe ele, iar pentru a scăpa de crucea în care sunt bătute în cuie visele ce s-au răzvrătit de tina vâscoasă, invoci îngerii proscriși cu buzunarele pline cu vânt.
Destinul nu poate ființa în nefiind, atâta timp cât suntem vii, căci el este imprimat pe coordonatele temporale, ce leagă trecutul de prezent și prezentul de viitor.
Destinul nu poate ființa în nefiind, atâta timp cât suntem vii, căci el este imprimat pe coordonatele temporale, ce leagă trecutul de prezent și prezentul de viitor.
Pe textul:
„Spațiul capcană " de petre ioan cretu
0 suflu
ContextEterna Poezie, ce poartă inscripții în arealul ei ce se cer decodate, face din ireal nesomnul spiritului transpus într-o realitate sublimată de prozaic, fad și insipid, se împodobește cu reverii cugetate și rațiuni specializate să gândească în simboluri, imagini și metafore, iar entitatea ei își purifică imanența de lestul clișeelor.
Am aruncat cu bila privirii poetice în popicele cuvintelor, unele au căzut, cele care definesc o poezie scurtă, altele au rămas în picioare, cele care au construit o structură expresivă.
Am aruncat cu bila privirii poetice în popicele cuvintelor, unele au căzut, cele care definesc o poezie scurtă, altele au rămas în picioare, cele care au construit o structură expresivă.
Pe textul:
„Eterna Poezie" de Ștefan Petrea
0 suflu
ContextPe piedestalul înfrângerii ai așezat statuia sinelui, iar pe cel al succesului toate femeile care au circulat prin tine și pe care le-ai desfăcut în erotic, unele le-ai creat din materia poeziilor și ele se plimbă imperturbabil de la o poezie la alta, făcând din versuri lungi cercei, iar altele le-ai smuls din realitate, unde își aveau locul lor și le-ai pus să-ți facă curățenie prin suflet.
Din irealitate se naște timpul șchiop, ce se împleticește prin fiindul zgrunțuros, iar din sinceritate ai făcut o stare ambiguă, dozată în jurul ritmului interior.
Din irealitate se naște timpul șchiop, ce se împleticește prin fiindul zgrunțuros, iar din sinceritate ai făcut o stare ambiguă, dozată în jurul ritmului interior.
Pe textul:
„omega" de Ștefan Petrea
0 suflu
ContextGândurile străvezii au un nimb pe care îl percep doar poeții, în timp ce gândurile opace au intrat în valea întunecată a realității, împărțite în fragmente diferite, din care unul și-a săpat o albie, acum secată, prin care curgea sufletul lichid.
Din norul nostalgiilor cade o ploaie torențială de regrete, ce transformă albele tăceri într-un tumult negru, în care amintirile pulsează în ritmul elegiei ființării.
Din norul nostalgiilor cade o ploaie torențială de regrete, ce transformă albele tăceri într-un tumult negru, în care amintirile pulsează în ritmul elegiei ființării.
Pe textul:
„Albia visului" de nicolae silade
0 suflu
ContextÎn spitalul de sănătoși sunt tratați oamenii cu serul lacrimilor, iar în spitalul de bolnavi sunt tratați oamenii cu serul zâmbetelor euforice, și mi se pare mai onest și mai bine să-ți duci propriul spital ambulant cu tine, oriunde mergi și să înveți să te tratezi singur, expulzând simptomele într-un spațiu morbid.
În spatele fiecărei întâmplări se finalizează o concluzie, ipoteza fiind dată de plierea gândurilor pe realitate, căci fiecare întâmplare nocivă este un motiv pentru a nu privi mai departe de tine însuți, și decât să-ți strigi neputința, mai bine să-ți reduci vocea la un tremur în surdină cu zvâcniri de regret.
Felicitări!
În spatele fiecărei întâmplări se finalizează o concluzie, ipoteza fiind dată de plierea gândurilor pe realitate, căci fiecare întâmplare nocivă este un motiv pentru a nu privi mai departe de tine însuți, și decât să-ți strigi neputința, mai bine să-ți reduci vocea la un tremur în surdină cu zvâcniri de regret.
Felicitări!
Pe textul:
„Spitalul de sănătoși" de Ionut Popa
0 suflu
Context