Poezie
[în prima parte a filmului ucideau zilele pe bucăți]
1 min lectură·
Mediu
deși este doar un fel de a spune mersului cu spatele
unui orb din naștere
sau un marș al sincerilor în vid
oricum ai încerca să înțelegi motivele acestei mărturisiri
lumea o să îți spună că nu este decât un poem
scris după o beție cruntă
la sfârșitul unui vis aproape de adevăr
și cu toate astea
în liniștea mea
pot să văd până unde se întinde o fotografie
cu toate scuzele de rigoare așezate caligrafic
din douăzeci în douăzeci de minute
în a doua parte a filmului
iubitei mele îi tremurau mâinile
din cauza subtitrării
a țipat roșu până s-a prăbușit
din ecran
și era marți de prima dată
și era marți a doua oară
la sfârșitul filmului despre o revoluție întortocheată
cu evadări din plin și erecții subtile
roșul
acoperea grijuliu tot ceea ce mai rămăsese
din somnul meu
012.158
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniel Dăian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 141
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Dăian. “[în prima parte a filmului ucideau zilele pe bucăți].” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-daian-0038595/poezie/14047146/in-prima-parte-a-filmului-ucideau-zilele-pe-bucatiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Roșul provenit prin fermentarea țipătului, se întinde și acaparează toate culorile, iar la sfârșit pătrunde în somn și fotografiază un coșmar matusalemic, tern și înspăimântător, care revine în cicluri lugubre în minte.