RRrazvan rachieriu
Verificat@razvan-rachieriu
roman
„O boala invinsa este viata omului”
Loc de naștere: Târgu Ocna Copilăria și adolescenta am petrecut-o în Roman Domiciliul actual: Municipul Roman Stare civilă: divorțat Am urmat cursurile Liceului Roman-Vodă, profilul matematică-fizică Am absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași În prezent sunt economist la SNGN Romgaz S.A. Secția Roman Pasiuni: cititul cărților ( o zi…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Sufletul tău caută iesle pentru a se naște Mesia, magii poeziei se adună în jurul lui cu freamătul lumii în orbitele goale, împrăștiind în oameni miracolul divin.
Pietrele se prefac stele, lacrima mută protejează copiii, ce se prăbușesc sub crucea pusă pe mormintele crescând din sepulcral, funerar și funebru, peste care cei ce au învins au construit un arc de triumf, pe sub care trec cei ce nu au fugit de făuritorul de stigmate.
Pietrele se prefac stele, lacrima mută protejează copiii, ce se prăbușesc sub crucea pusă pe mormintele crescând din sepulcral, funerar și funebru, peste care cei ce au învins au construit un arc de triumf, pe sub care trec cei ce nu au fugit de făuritorul de stigmate.
Pe textul:
„Bordura vineție a unui timp rezolut" de Maria Elena Chindea
0 suflu
ContextO iubire față de un băiețel adormit la intersecția dintre lumea copilăriei ingenuă, puerilă și genuină, construită din jocurile candorii, și lumea adulților impregnată cu insidios, maliții, invidie și discordie, cu egotismul și interesul ce-i degenerează structurile, crește, se amplifică și se multiplică, până înglobează pământul, atârnând greu de atâția oameni ce-și duc încovoiați lesturile păcatelor, tarelor, viciilor și imoralității, căci tot ce are mai bun, mai nobil sufletul tău îl dăruiești copilului.
În umbra albă și blândă a poemului stă dragostea imaculată față de copil.
În umbra albă și blândă a poemului stă dragostea imaculată față de copil.
Pe textul:
„Somnul lui" de Mihaela Merchez
0 suflu
ContextVALENTIN
Ai citit poezia cu un ochi de neofit peste care s-a depus pojghița invidiei și cu un ochi care s-a obișnuit cu dizgrațiosul, disonantul și discordantul din pseudo-poeziile tale, care nu exprimă nimic, prin ele nimicul colcăie agățat de anomalii născute din gânduri mucegăite.
Tu nu ai lăuntric, ceea ce scrii este luat de la suprafața realului mistificat de o gândire poetică șubredă.
Ai citit poezia cu un ochi de neofit peste care s-a depus pojghița invidiei și cu un ochi care s-a obișnuit cu dizgrațiosul, disonantul și discordantul din pseudo-poeziile tale, care nu exprimă nimic, prin ele nimicul colcăie agățat de anomalii născute din gânduri mucegăite.
Tu nu ai lăuntric, ceea ce scrii este luat de la suprafața realului mistificat de o gândire poetică șubredă.
Pe textul:
„Categorii de femei. Autiștii" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextAnotimpurile tind să absoarbă toate suferințele din oameni și să lase urme adânci de șenile în carne, plânsul acut vizitează cimitirele, poetul îl măsoară și cantitatea lui o târâie prin versurile albe, să muște din lanțurile durerii zornăind strident, neînchipuit de greu.
Uitarea pusă pe raftul unui ieri confuz și ambiguu, se face scrum, iar cuvântul nespus doare coercitiv și inefabil, urlă în minte pentru a fi luat în considerare.
Uitarea pusă pe raftul unui ieri confuz și ambiguu, se face scrum, iar cuvântul nespus doare coercitiv și inefabil, urlă în minte pentru a fi luat în considerare.
Pe textul:
„Avenant" de petre ioan cretu
0 suflu
ContextOamenii care se-mbată își clatină realitatea, care le dă cu tifla și le întoarce spatele, viața le pune piedică și cad, iar nerușinarea sfidează ridicolul situației și rușinea se infiltrează în persiflare.
Nu știu cum sunt cei care se îmbată cu poezie și în cazul lor realitatea se clatină diminuată de esențele lirice, care-și împrăștie imaginația în real, căci au două categorii de gânduri care interferează : gânduri telurice și gânduri poetice.
Nu știu cum sunt cei care se îmbată cu poezie și în cazul lor realitatea se clatină diminuată de esențele lirice, care-și împrăștie imaginația în real, căci au două categorii de gânduri care interferează : gânduri telurice și gânduri poetice.
Pe textul:
„oameni și viermi" de enea gela
0 suflu
ContextSpiritul nu are margini, deci nu ești pretutindeni mărginită de spirit, totul fiind infinit nu încape în corp, nu toți urcă pe spirala infinită a evoluției, alții coboară înspre subteranele imunde și scabroase ale ființei, iar Dumnezeu nu se visează pe sine, el este treaz tot timpul și în privirea lui ne trăim viața cel mai des cu ochii închiși, căci el ne impulsionează, și dacă Dumnezeu ar dormi, noi am deveni orbi.
O poezie puțin abstractă și puțin dezordonată.
O poezie puțin abstractă și puțin dezordonată.
Pe textul:
„Ipostaze " de Maria Elena Chindea
0 suflu
ContextCineva mai presus de prezență, mai presus de viață și mai presus de lume, dă pașaport energiilor pentru a circula dincolo de hotarul corpului, creează drumuri ducând înspre minuni, miracole, enigme și mistere, și setează și procesează un program complex pe care-l inserează corpurilor, pentru a evita erorile, gafele și eșecurile.
Cineva mai presus de toate, pictează destinele tuturor oamenilor în tablouri și se semnează Dumnezeu, pentru ca fiecare om să-și vizualizeze propriul destin, eliminând din el negativul.
Cineva mai presus de toate, pictează destinele tuturor oamenilor în tablouri și se semnează Dumnezeu, pentru ca fiecare om să-și vizualizeze propriul destin, eliminând din el negativul.
Pe textul:
„Deschidere în cheie" de Maria Elena Chindea
0 suflu
ContextSingurătatea e fascinantă și incitantă, înlătură cimitirul în care este îngropat socialul și în care se retrag cuvintele banale, inducând semnificații funerare discuțiilor, căci în liniștea aspră a solitudinii, amintirile pășesc pe vârfuri, pentru a nu deranja tăcerea care dă valoare meditației, cugetării și introspecției.
Dacă viața devine un simplu exercițiu de imaginație, omul își pierde rațiunea și intelectul, iar realitatea va fi subordonată reveriei, oniricului și fanteziei, și subiectivul face să dispară punctele cardinale ale normalului, după care se ghida ființa.
Dacă viața devine un simplu exercițiu de imaginație, omul își pierde rațiunea și intelectul, iar realitatea va fi subordonată reveriei, oniricului și fanteziei, și subiectivul face să dispară punctele cardinale ale normalului, după care se ghida ființa.
Pe textul:
„jocul ielelor" de Mariana Pancu
0 suflu
ContextGânduri curioase prin care circulă iubirea care dă un vot de blam lucrurilor fără sens, saturației de ce este stereotip și monoton, plictisului manevrat de nimic înspre letargie, nevroză și apatie, nasc o poezie firească, obișnuită, ce ni se înfățișează cu gesturi serioase, iar noi clipim a mirare și ușoară indignare.
Ultimul meu gând a fost să mai scriu o frază, însă nu am material poetic consistent și atunci m-am oprit.
Ultimul meu gând a fost să mai scriu o frază, însă nu am material poetic consistent și atunci m-am oprit.
Pe textul:
„gânduri curioase și gesturi serioase" de Bodea Diana Mihaela
0 suflu
ContextRănile tumultului peste care s-a presărat o liniște multiplicată, se transformă într-o tăcere cicatrizată dispusă inestetic pe gura închisă a silențiosului, manifestând idiosincrazii față de sonoritățile disonante, discordante și stridente, iar noaptea haloul tristeții zumzăie într-o nuanță închisă ce bate în violet, căci unii își bandajează cu substanța întunericului sângerările suferinței, care și-a trimis în exod umbrele.
Poezia nu are nimic definitiv, nimic evanescent și nimic prodigios.
Poezia nu are nimic definitiv, nimic evanescent și nimic prodigios.
Pe textul:
„după-amiază cu cer schimbător" de ion burhan
0 suflu
ContextÎn intimitate, cuvintele au sonorități caline, degetele tale le scrijelesc și le dau forme lirice pe pagina care așteaptă tatuarea lingvistică.
Atunci când ne rupem de realitatea desuetă și de lumea cuprinsă de anarhie și desincronizări, ne ascultăm sinele și acesta ne spune dacă este traversat de bucurie interioară, sau este străbătut de tristețe elegiacă.
Atunci când ne rupem de realitatea desuetă și de lumea cuprinsă de anarhie și desincronizări, ne ascultăm sinele și acesta ne spune dacă este traversat de bucurie interioară, sau este străbătut de tristețe elegiacă.
Pe textul:
„Sunetele mă mângâie-n surdină" de Silviu Somesanu
0 suflu
ContextLa nivel liric, toți poeții îți sunt prieteni, chiar și cei care te critică, fiindcă facem parte dintr-o categorie distinctă, specială și privilegiată, chiar dacă trebuie să fim atenți la mișcarea și pulsațiile gândurilor în minte, ca acestea să nu o ia razna, și pentru asta trebuie să ne controlăm mintea din exterior și să nu ne lăsăm conduși de ea.
Cuvintele dușmanilor sunt ca niște îngrășăminte chimice, din care răsar resentimentele, calomniile și disprețul, pe care le aruncăm la gunoi prin nepăsare, considerându-i indezirabili cu matricea personală.
Cuvintele dușmanilor sunt ca niște îngrășăminte chimice, din care răsar resentimentele, calomniile și disprețul, pe care le aruncăm la gunoi prin nepăsare, considerându-i indezirabili cu matricea personală.
Pe textul:
„cu tine mi-e altfel" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextNu ești refuzată de cuvinte, ești un dresor al lor, din moment ce stau cuminți în pagină și nu o părăsesc, nu rămâi prizoniera lor, ci, din contră, ele îți oferă libertatea de a te mișca cum vrei prin spațiile creației lirice, ți-ai țesut cu meticulozitate și măiestrie pânza din cuvinte, ca un uriaș păianjen.
Iubirea nu degenerează în agonie, mușcă eroticul până atinge esența orgasmică, iar eul nu e un non-sens, din moment ce manifestările lui sunt reale, alimentând vanitatea, ambițiile și egotismul.
Iubirea nu degenerează în agonie, mușcă eroticul până atinge esența orgasmică, iar eul nu e un non-sens, din moment ce manifestările lui sunt reale, alimentând vanitatea, ambițiile și egotismul.
Pe textul:
„păcate" de Daniela Luminita Teleoaca
0 suflu
ContextUnii urmează zilele prietene cu lumina ce ne-a șters vederea prăfuită de ploi mizere evaporate, alții urmează nopțile legate indestructibil de întunericul prin care mișună impurul, fărădelegea și tot ce este grobian și troglodit, iar în zona în care ziua se bifurcă de întuneric, se află răspunsurile zilelor sau ale nopților.
Întunericul cântărește nimicul și constată că acesta crește extrăgându-și seva din crepuscul, iar ziua măsoară nimicul și constată că acesta descrește până atinge punctul 0, fiind dezintegrat de efectele luminii concentrate.
Întunericul cântărește nimicul și constată că acesta crește extrăgându-și seva din crepuscul, iar ziua măsoară nimicul și constată că acesta descrește până atinge punctul 0, fiind dezintegrat de efectele luminii concentrate.
Pe textul:
„mers paralel" de Rodica Lupu
0 suflu
ContextAi deschis toate ferestrele, ai pus oglinzi în toate camerele lăuntricului, pentru a te vedea în toate ipostazele, și sufletul tău înmiresmat cu iubire vivifiantă a zburat înspre un viitor care nu are cum să fie straniu, căci iubirea îl amplifică pentru a încăpea în el supernove, iar efectele ei te recreează într-o ființă multidimensională.
Înțelegerile scorojite de tristeți fără culoare, absorb din profunzimi esotericul, pe care-l explică pe înțelesul tuturor, iar sub pleoape Dumnezeu filigranează lumina, ce și-a însușit de la divinitate un rai echivoc.
Înțelegerile scorojite de tristeți fără culoare, absorb din profunzimi esotericul, pe care-l explică pe înțelesul tuturor, iar sub pleoape Dumnezeu filigranează lumina, ce și-a însușit de la divinitate un rai echivoc.
Pe textul:
„Racord" de Maria Elena Chindea
0 suflu
ContextO poezie fără dresor și fără muzică, se mișcă sălbatic precum o cavalcadă de cai înspre sensuri încărcate de platitudini și incoerențe (nisipul înflorește albastru, scoicile dorm pe o lingură de mălai, râuri de lacrimi), iar sonoritățile ei sunt prea difuze și lipsite de tonalitate, pentru a rezona cu cei ce au spirit analitic și pătrunzător.
Nici măcar uraganul nu poate curăța clișeele din poezie.
Nici măcar uraganul nu poate curăța clișeele din poezie.
Pe textul:
„caii amorului nostru încă dansează" de Tudor Gheorghe Calotescu
0 suflu
ContextSuferința din vulcanul lăuntric începe să erupă cu mult mai devreme decât am învățat să iubim, lava este formată din substanța bolii și acoperă angoasele și anxietățile, abia după ce am cunoscut suferința și simptomele ei nevrotice și obnubilante, am experimentat iubirea, ce nu se poate desfolia de suferință, al cărei antidot este extazul.
Iubirea apropie până la contopire și identificare cu eul celuilalt, însă dacă-și depășește marginile, poate provoca beatitudine sau, din contră, înnebunire.
Iubirea apropie până la contopire și identificare cu eul celuilalt, însă dacă-și depășește marginile, poate provoca beatitudine sau, din contră, înnebunire.
Pe textul:
„Cu părul ud până la podea" de Antonia-Luiza Zavalic
Recomandat0 suflu
ContextIubita este mult prea transparentă, prin ea se văd emoțiile agățate de vertebre, idealurile urcând vertical pe coloana vertebrală, bezna încearcă să se strecoare în ochi, însă este destrămată de intensitatea luminii ce are sursa în filamentele iubirii.
Cunoști geografia nurilor iubitei la perfecție, căci ai explorat în amănunțime fiecare loc emanând erotism și senzual, fiindcă mareea iubirii depășește malurile corpului și inundă o fâșie tabu metafizică, mistică și transcendentală.
Cunoști geografia nurilor iubitei la perfecție, căci ai explorat în amănunțime fiecare loc emanând erotism și senzual, fiindcă mareea iubirii depășește malurile corpului și inundă o fâșie tabu metafizică, mistică și transcendentală.
Pe textul:
„Cum să nu te iubesc ? " de Cristian Alexandru Groza
0 suflu
ContextCeea ce vedem la om este materie, ceea ce nu vedem dar intuim este spiritul având echivalențe cu sinele, stările, emoțiile și eurile, prin urmare materia nu e melancolică, căci ea ține de sensibilitate, doar ipostazele spiritului pot fi atinse de melancolie, iar esențele spirituale au creat un al treilea ochi, ochiul minții, care călătorește prin lăuntric, prin amintiri și în viitor prin viziuni, și care scanează invizibilul din ființă.
Ai apucat mânerele a două stele și sari coarda deasupra unui abis.
Ai apucat mânerele a două stele și sari coarda deasupra unui abis.
Pe textul:
„ Silabe găurite" de Maria Elena Chindea
0 suflu
ContextMi se pare o poezie funebră, lugubră și sepulcrală, scrisă din sila care te inundă din abundență, ca firimiturile rămase pe masă, din sila ce are miros și gust de floare otrăvitoare strivită între dinți, din sila ce te face să-ți imaginezi diferite ipostaze funerare și negre ale morții, din sila ce împrăștie în poem idei fecunde pe care le valorifici cu vocație.
Însă știu că ești capabil să-ți învingi funebrul instinct uman, intuiesc că ai primit lumină de la steaua morții și cred că sila nu e doar o greață existențială, ci ea se poate transforma în febrilități creatoare.
Însă știu că ești capabil să-ți învingi funebrul instinct uman, intuiesc că ai primit lumină de la steaua morții și cred că sila nu e doar o greață existențială, ci ea se poate transforma în febrilități creatoare.
Pe textul:
„star wars" de Leonard Ancuta
0 suflu
Context