Poezie
oameni și viermi
1 min lectură·
Mediu
ați văzut cum merg oamenii care se-mbată
din damful propriului sânge
i-ați întâlnit?
vine câte unul se-așază sub pom
prea amețit pentru a mânui praștia
întinde mâna să pice mărul bolnav
îl prinde înainte ca pământul să-i mai facă vreo rană
împlântă cuțitul scoate partea vătămată și viermele
dar mărul nu se mai întoarce niciodată
pe creangă
nebuni euforici mere stricate
și viermi e-he-he
dacă alta ar fi tradiția
ne-am considera delicatese pe masa Domnului
dar peste 2000 de ani am crescut cu disprețul
față de viermi
sentimentul nu a distrus comuniunea
de pildă în cimitirul de la marginea satului
viermii poartă nume banale
aici e veta dincolo fane
cel mic și fraged cu trupul din patru inele
urcă pe carâmbul cizmei mele
împinge inelele unul într-altul
le suprapune le deșiră
apoi se lățesc
pe frunte centura umedă roade gândul
la ambele capete
rămâne sămânța cetate bastionară
pe câmpiile albe
m-am iubit cu singurătatea lor castelană
ați văzut cum merg oamenii care se-mbată
din damful propriului sânge
i-ați întâlnit?
022.571
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- enea gela
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 169
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 33
- Actualizat
Cum sa citezi
enea gela. “oameni și viermi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/enea-gela/poezie/14071217/oameni-si-viermiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Nu știu cum sunt cei care se îmbată cu poezie și în cazul lor realitatea se clatină diminuată de esențele lirice, care-și împrăștie imaginația în real, căci au două categorii de gânduri care interferează : gânduri telurice și gânduri poetice.