Poezie
Racord
coloana sonoră a iubirii
1 min lectură·
Mediu
nu întreba a ce miroase sufletul meu
adun ploile verii de pe geana pământului
pădurile le-am trimis de mult să-ți întărească solul inimii
e pericol iminent să te surpe legenda
vine spre mine un viitor straniu
să-mi pună pe umeri supernove galoanele mele
de ființă multidimensională
hai iubite
nu te hrăni cu înțelegeri scorojite de tristeți fără culoare
ia-ți inima în bandulieră
și aruncă-te
în linia întâi sângele are culoare de veșnicire
oceanul iubirii dospește
dumnezeu visează
visează ținându-ne-n pleoapă
filigranez șoaptele luminii
șerpii din mine mă părăsesc fiecare ducând sub limbă
raiul lui propriu
rămâne doar să deschidem ferestrele
022.368
0

Înțelegerile scorojite de tristeți fără culoare, absorb din profunzimi esotericul, pe care-l explică pe înțelesul tuturor, iar sub pleoape Dumnezeu filigranează lumina, ce și-a însușit de la divinitate un rai echivoc.