Poezie
mers paralel
1 min lectură·
Mediu
tu poți să mergi
pe unde merge ziua
doar la colțul înserării
să te oprești puțin
scrutând în amănunt drumul
ca pescărușul ce caută largul
tot mai îndepărtat
poți să clipești la câte-o răspântie
dar să ții minte fiecare oră
să știi cât de mult te cunoaște
câte-ți poate ierta
și mai ales ce răspuns îți oferă
despre cât îți va cântări nimicul
eu n-am să mai plec
rămân în această noapte
ce seamănă atât de bine
cu trupul tău înfometat
tatuat până la refuz cu amintiri
voi adormi-n ele imediat
îndrăgostită de inima
care în sfârșit te-a descifrat
6 mai 2015
023.161
0

Întunericul cântărește nimicul și constată că acesta crește extrăgându-și seva din crepuscul, iar ziua măsoară nimicul și constată că acesta descrește până atinge punctul 0, fiind dezintegrat de efectele luminii concentrate.