Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Silabe găurite

frigul cosmic sau melancolia însingurării

1 min lectură·
Mediu
nu am melancolia materiei
doar o constat
când o parte din ochi călătoresc la negru
pe urmele amintirilor disolute
egală cu mine
dar și cu veșnicia mă las purtată
de cascadele sângelui
numărată de stele sar coarda cu abisul
și mă împiedic
nu o dată
de propriile degete
nu le-am învățat să apuce
se agață de lucruri ce nu creează plus valoare
de aceea
în semn de protest
îmi resetează galaxiile din podul palmei
nu am melancolia materiei
doar câteodată te locuiesc ilegal
în pupilă
și tu
precum lupul cu luna sfâșiată în burtă
expectorezi pustiu după pustiu
precum un urlet mut
am să-ți alunec dintre coaste
înspre absolut
și pulsul tău nu va mai știi
să decodeze
veșnicia
022.635
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
119
Citire
1 min
Versuri
28
Actualizat

Cum sa citezi

Maria Elena Chindea. “ Silabe găurite.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-elena-chindea/poezie/14070964/silabe-gaurite

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
Ceea ce vedem la om este materie, ceea ce nu vedem dar intuim este spiritul având echivalențe cu sinele, stările, emoțiile și eurile, prin urmare materia nu e melancolică, căci ea ține de sensibilitate, doar ipostazele spiritului pot fi atinse de melancolie, iar esențele spirituale au creat un al treilea ochi, ochiul minții, care călătorește prin lăuntric, prin amintiri și în viitor prin viziuni, și care scanează invizibilul din ființă.
Ai apucat mânerele a două stele și sari coarda deasupra unui abis.

0
@garacialeGGaraciale
lupul merita revizuit (expectora...) restul este vorbarie. numai bine!
0