RRrazvan rachieriu
Verificat@razvan-rachieriu
roman
„O boala invinsa este viata omului”
Loc de naștere: Târgu Ocna Copilăria și adolescenta am petrecut-o în Roman Domiciliul actual: Municipul Roman Stare civilă: divorțat Am urmat cursurile Liceului Roman-Vodă, profilul matematică-fizică Am absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași În prezent sunt economist la SNGN Romgaz S.A. Secția Roman Pasiuni: cititul cărților ( o zi…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Cerul a căzut prea aproape de oameni, ne face semne discrete și ne vorbește în limba lui, însă nimeni nu-l înțelege, cuvintele lui sunt pline de lumină, iar ale oamenilor pline de întuneric, cerul ni s-a inoculat în minte, suflet, sine, euri, încercând să bandajeze cu substanța lui divină rănile provocate de suferință și durere.
Cerul a atins pământul și oamenii pășesc nepăsători și nerecunoscători pe el.
Cerul a atins pământul și oamenii pășesc nepăsători și nerecunoscători pe el.
Pe textul:
„pe coasta de vest" de Dorina Șișu
0 suflu
ContextDacă viața ta e un pahar gol, trebuie să-l umpli cu substanțele poeziilor, hobby-urilor și distracțiilor, până dă pe dinafară, viața nu s-a debarasat de tine, luptă cot la cot împreună cu sinele tău, ți-e frig când ești obosit și surmenat, însă febrilitățile creatoare urcă temperatura ființialului, iar consistența și densitatea timpului imită dansul bucuriei.
Ceea ce scrii e esențial, te deplasezi pe șinele poeziei complexe fără a deraia.
Ceea ce scrii e esențial, te deplasezi pe șinele poeziei complexe fără a deraia.
Pe textul:
„in between" de Petru Teodor
0 suflu
ContextLumea inocentă, transparentă, genuină, s-a pierdut, în locul ei a apărut o lume a depravării, lubricului și corupției, modelând în sens negativ oamenii, cu vinovăția lansând țipătul în realul înfricoșat de simulacre sinistre, și astfel ne refugiem în lumea virtuală a poeziilor, punând în hiatusuri sunetele imposibile, reprezentând declarațiile surzilor.
Mi-a plăcut, cuvintele aleargă în jurul profunzimii.
Mi-a plăcut, cuvintele aleargă în jurul profunzimii.
Pe textul:
„îmi este teamă să-mi caut în suflet" de Tudor Gheorghe Calotescu
0 suflu
ContextIubirea ca o grădină imensă împestrițată cu trandafiri albi, roz și roșii, imită, dar la scară telurică, Edenul, prin ea se plimbă îngerii încărcați de frumusețe și lumină, pe care le împrăștie oamenilor sensibili la sublim și sublimări, căci îndrăgostit de soare, de lună, de stele, le transpui în poezii.
O muzică stranie îți racordează psihedelicul la iubirea cu sonorități melodice, iar tu îți amesteci privirea cu nuanțele și culorile tuturor lucrurilor existente.
O muzică stranie îți racordează psihedelicul la iubirea cu sonorități melodice, iar tu îți amesteci privirea cu nuanțele și culorile tuturor lucrurilor existente.
Pe textul:
„Priveam amestecat în culori" de Oancea Sorin
0 suflu
ContextSORIN
Poezia și matematica au similitudini, poezia insereaza figuri geometrice de sensuri multiple, matematica ia din poezie structurile imaginației, pentru a face din ele principii, teoreme și axiome.
Am remarcat reflexivitatea ta alambicată, neobișnuită și sintetizatoare.
Poezia și matematica au similitudini, poezia insereaza figuri geometrice de sensuri multiple, matematica ia din poezie structurile imaginației, pentru a face din ele principii, teoreme și axiome.
Am remarcat reflexivitatea ta alambicată, neobișnuită și sintetizatoare.
Pe textul:
„Mirarea. Singurătatea și ochii" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextEști gunoierul care ia umbra din oameni, o spală în lapte de stele, în lumină lichidă și în energie condensată, ești Făuritorul construind din armătura cuvintelor înțelepciuni, pe care le finisezi și le dăruiești oamenilor sub formă de artefacte.
Arunci în semeni cu bucurii incendiare, acestea ard epiderma și dezvăluie un nou corp, cel astral, pornind turbina cosmică, pentru o călătorie galactică.
Arunci în semeni cu bucurii incendiare, acestea ard epiderma și dezvăluie un nou corp, cel astral, pornind turbina cosmică, pentru o călătorie galactică.
Pe textul:
„Dezinsecție " de Maria Elena Chindea
0 suflu
ContextPoezia suferă la capitolul anvergură, afectată de simplitate, ca și cum ai fi apa acoperind o crăpătură, fiind simplă și scurtă, nu poți să-ți desfășori imaginația poetică, ca și cum ai sta cu ochii închiși în fața profunzimilor, valorii și prodigiosului.
Pe textul:
„simplu" de Dorina Cioplea
0 suflu
ContextDacă găsești o viață hălăduind fără stăpân, să ți-o însușești, să ți-o adaugi la viața dăruită ție în momentul miraculos al nașterii, căci de viață atârnă întrebările zburând neidentificat înspre zonele răspunsurilor, iar frica de a descoperi înspăimântătorul întemnițat de realitate în interstiții invizibile, declanșează urletul ce cade magistral pe pământ.
O poezie de calitate.
O poezie de calitate.
Pe textul:
„[ceea ce vreau eu nu mai înseamnă nimic]" de Daniel Dăian
Recomandat0 suflu
ContextParanoia lui nu am nimic de făcut decât să gândesc până se strecoară eroarea în miezul gândurilor, se desfășoară în ineluctabilul lui a fi aici, acum, pretutindeni și dintotdeauna, procesează mintea într-un algoritm al gândurilor care nu se opresc niciodată, căci ziua de mâine este înscrisă tainic și misterios pe harta destinului, legând prezentul de viitor pentru a nu deraia în Celălalt loc.
Mi-a plăcut gnomicul poeziei.
Mi-a plăcut gnomicul poeziei.
Pe textul:
„Paranoia lui nu am nimic de făcut" de Sorin Lupu
0 suflu
ContextDacă totul ar fi numai uitare, amnezia ar trimite memoria, care este procesorul amintirilor, în nefiind, în timp ce ființarea a eliberat toate păsările, căci fără ele cerul nu mai respiră, iar oamenii își pierd în tină ideea de zbor.
Unii, mărginiții, se identifică numai cu corpul, alții, inteligenții, se identifică cu mintea, iar corpul aparține nisipului.
Unii, mărginiții, se identifică numai cu corpul, alții, inteligenții, se identifică cu mintea, iar corpul aparține nisipului.
Pe textul:
„oameni cu gândurile până la genunchi" de Nuta Craciun
0 suflu
ContextAlergi cu viața la piept și sari de pe un drum al destinului pe altul, iar fiecare drum are cheia lui sol, într-o interpretare melodică a vieții, mă întreb ce fac cei cu buzunarele rupte, căci viața umblă cu moartea în buzunar și cu umbrele sub formă de umbrele deasupra, pentru a nu face insolație.
Am desfrunzit copacul poeziei, până au rămas din el doar rădăcinile.
Am desfrunzit copacul poeziei, până au rămas din el doar rădăcinile.
Pe textul:
„Aburi de toamnă" de Angi Cristea
0 suflu
ContextSe simte schimbarea când tradiționalul osmozează cu inovația, când conformismul se află în simbioză cu nonconformismul, însă trebuie să lucrăm la echilibrul existențial pentru a-l face stabil, robust și rezistent, căci el face transferul de la rău la bine, prin el eliminăm alternativ plictiseala, viciile și dezarmonia, ameliorăm incertitudini, supărări, surmenări și deprimări, renunțăm la excesele amenințând să prăbușească structura vieții.
Mi-a plăcut mult !
Mi-a plăcut mult !
Pe textul:
„poem turmalin " de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextSingurătatea o să se călugărească, tu o să mergi în vizită la ea în chip de pelerin anodin, cu propria solitudine în cârcă, din care ai făcut o relație continuă, ce nu se destramă nici atunci când socialul se infiltrează în ea.
Nu vrei să mai stai în inerție, stagnant și siderare, vrei să mergi oriunde, dacă asta înseamnă mișcare fortuită, și orice plecare își lasă umbrele ei uriașe și calde prin crăpăturile ființialului.
Nu vrei să mai stai în inerție, stagnant și siderare, vrei să mergi oriunde, dacă asta înseamnă mișcare fortuită, și orice plecare își lasă umbrele ei uriașe și calde prin crăpăturile ființialului.
Pe textul:
„mângâiere" de Daniela Luminita Teleoaca
0 suflu
ContextÎn lipsa inimii, extirpată fără anestezie de un chirurg nebun, sentimentele și iubirea se reorientează către suflet, care-i preia funcțiile, iar într-o altă viață e posibilă grefarea unei inimi noi în spațiul rezervat inimii vechi, acum gol.
Iubirea crește în zvâcnetul a două inimi, ce se sincronizează și rezonează perfect.
Iubirea crește în zvâcnetul a două inimi, ce se sincronizează și rezonează perfect.
Pe textul:
„lasă-mă să-ți cresc o inimă" de Nuta Istrate Gangan
0 suflu
ContextVALENTIN
Nu sunt banalități, ci gânduri profunde.
Tot e bun la ceva comentariul tău, măcar mă citești cu atenție, iar textul are ceva care te atrage, altfel nu mă comentai.
Nu sunt banalități, ci gânduri profunde.
Tot e bun la ceva comentariul tău, măcar mă citești cu atenție, iar textul are ceva care te atrage, altfel nu mă comentai.
Pe textul:
„Invadat de lacrimi" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextÎn căutarea timpului pierdut, înghesui în viață plăcerile pe care le aduni și înmagazinezi într-un loc tainic, special, știut doar de tine, iar când viața dă peste tine, îți provoacă traume, îți protejezi ființa cu frumusețea obținută sintetic de la fabrica de fete a pământului.
Cel mai frumos, cea mai frumoasă, nu pot exista în unicitate, ci într-o categorie estetică umană, cuprinzând diversitatea.
Cel mai frumos, cea mai frumoasă, nu pot exista în unicitate, ci într-o categorie estetică umană, cuprinzând diversitatea.
Pe textul:
„Alexandra" de Sorin Stoica
0 suflu
ContextLumea de dincolo a început tiptil să-și însușească valorile lumii în care trăim, însă în ea nu au loc rugăciunile, și de jur împrejurul lumii anomaliile se țineau lanț, țopăiau prin incoerență afectând sensul coerent al vieții, deja de unii oameni anomaliile erau considerate realități adevărate.
În creierul tău poeziile stau la rând, însă nu întotdeauna primele din șir sunt și cele mai valoroase.
În creierul tău poeziile stau la rând, însă nu întotdeauna primele din șir sunt și cele mai valoroase.
Pe textul:
„[lumea de dincolo a început tiptil]" de Daniel Dăian
0 suflu
ContextAm impresia că poezia e formată dintr-o succesiune disparată și fără legătură de haik-uri.
Non-ființarea a absorbit atâta viață și lumină, încât întunericul ei se destramă și rămâne un vid sferic, care poate fi umplut cu entități, așteptând încarnarea într-o nouă viață, căci nefiindul devine somn calin, adormire vegheată de vise stenice, până când are loc trezirea într-o dimensiune paralelă cu a vieții actuale.
Ce îmi place cel mai mult e lungimea poeziei, înseamnă că ai idei fecunde.
Non-ființarea a absorbit atâta viață și lumină, încât întunericul ei se destramă și rămâne un vid sferic, care poate fi umplut cu entități, așteptând încarnarea într-o nouă viață, căci nefiindul devine somn calin, adormire vegheată de vise stenice, până când are loc trezirea într-o dimensiune paralelă cu a vieții actuale.
Ce îmi place cel mai mult e lungimea poeziei, înseamnă că ai idei fecunde.
Pe textul:
„Lego" de Anisoara Iordache
0 suflu
ContextVASILE
Las-o totuși, că-i duc dorul, ți-aș fi recunoscător precum iubirea-i recunoscătoare extazului, precum poezia-i recunoscătoare poetului, precum omu-i recunoscător fericirii.
Las-o totuși, că-i duc dorul, ți-aș fi recunoscător precum iubirea-i recunoscătoare extazului, precum poezia-i recunoscătoare poetului, precum omu-i recunoscător fericirii.
Pe textul:
„Absența și emoțiile. Timp, plictis și nuanța roz" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextNebunia are o doză de ipohondrie nemascată și necamuflată în expresia ochilor și a feței, la care se adaugă incoerența în exprimare și aberațiile gândurilor, care vor să-și impună anarhia asupra corpului.
În umbrele tot mai descentralizate ale oamenilor, se lasă o muțenie de nedescris, căci curajul de a traversa desculț prin viața lor îi lasă siderați de uimire.
Mi-a plăcut, e o poezie deosebită.
În umbrele tot mai descentralizate ale oamenilor, se lasă o muțenie de nedescris, căci curajul de a traversa desculț prin viața lor îi lasă siderați de uimire.
Mi-a plăcut, e o poezie deosebită.
Pe textul:
„[absolut orice are dreptul la una două rătăciri pe zi]" de Daniel Dăian
Recomandat0 suflu
Context