RRrazvan rachieriu
Verificat@razvan-rachieriu
roman
„O boala invinsa este viata omului”
Loc de naștere: Târgu Ocna Copilăria și adolescenta am petrecut-o în Roman Domiciliul actual: Municipul Roman Stare civilă: divorțat Am urmat cursurile Liceului Roman-Vodă, profilul matematică-fizică Am absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași În prezent sunt economist la SNGN Romgaz S.A. Secția Roman Pasiuni: cititul cărților ( o zi…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Ai încercat să inovezi poezia cu greșeli de gramatică impuse de tine, puteai să experimentezi nu în sens negativ, ci în sens pozitiv, să găsești un mijloc, o soluție inovatoare care să ne facă să fim muți de uimire, așa, poemul s-a transformat într-un lucru neobișnuit și atât, e ca și cum s-ar juca o piesă de teatru excelentă de un cabotin, nestăpânind limba.
Nici titlul în limba engleză nu m-a dat pe spate.
Nici titlul în limba engleză nu m-a dat pe spate.
Pe textul:
„this is for the Moment" de ștefan ciobanu
0 suflu
Context“Timpul fericirii” nu mai curge constant, a devenit rar și scump precum corpusculii de aur dintr-o mină, s-a depărtat de tine, iar tu ești ca o “sirenă” pe uscat, căci marea iubirii s-a retras, a ajuns la reflux, și “scrutezi depărtarea mohorâtă”, “sufletul” îți este ca un “matelot” pe țărm, care râvnește să fie pe mare.
O poezie marină, cu iubirea naufragiată pe un banc de nisip.
O poezie marină, cu iubirea naufragiată pe un banc de nisip.
Pe textul:
„de (extra) sezon " de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextEu știam că sărutul e universal, nu este “moldovenesc”.
“Oul” îl percep ca o renaștere, forma sa este apropiată de cea a sferei, simbolul perfecțiunii ; în rest, mi se pare o poezie clasic-bizară, te folosești de cuvinte care erau la modă la sfârșitul secolului al nouăsprezecelea : “rumenesc”, “amarul”, “sorginte”, “horesc”, “jelanii”, de aceea poezia mi se pare vetustă, desuetă.
“Oul” îl percep ca o renaștere, forma sa este apropiată de cea a sferei, simbolul perfecțiunii ; în rest, mi se pare o poezie clasic-bizară, te folosești de cuvinte care erau la modă la sfârșitul secolului al nouăsprezecelea : “rumenesc”, “amarul”, “sorginte”, “horesc”, “jelanii”, de aceea poezia mi se pare vetustă, desuetă.
Pe textul:
„sărut moldovenesc" de Ștefan Petrea
0 suflu
ContextÎmi imaginez “o fântână arteziană”, construită în centrul sinelui al cărui suflet are afinități cu sufletul eclectic al orașului, din “carnea” susținută de “scheletul” tău, din care tâșnește în loc de apă lapte.
Umbli atent să nu “spargi nimic din ceea ce se vede”, să nu calci peste misterele telurice prefigurate stins în solitudine.
Despre ultimele două versuri am o altă părere : “nimicul” nu are nicio orientare și nu se poate infiltra în realitate, umplută de entități până la nivel atomic.
Umbli atent să nu “spargi nimic din ceea ce se vede”, să nu calci peste misterele telurice prefigurate stins în solitudine.
Despre ultimele două versuri am o altă părere : “nimicul” nu are nicio orientare și nu se poate infiltra în realitate, umplută de entități până la nivel atomic.
Pe textul:
„Pentru că din clipa asta ziua de mâine se apropie tot mai mult îți spun așa:" de Daniel Dăian
0 suflu
Context“Femeia minusculă care mergea atât de bine în bila ei de plastic”, părea totuși “atât de fericită” în recluziunea ei, încât mi-am dat seama că fericirea are conotații diferite de la un om la altul.
Unii se închină întunericului și desfid lumina, chiar dacă e artificială, astfel încât umplu “becul cu vată galbenă”, și mânjesc cu vopsea neagră ferestrele, pentru a nu intra lumina.
Unii se închină întunericului și desfid lumina, chiar dacă e artificială, astfel încât umplu “becul cu vată galbenă”, și mânjesc cu vopsea neagră ferestrele, pentru a nu intra lumina.
Pe textul:
„Două" de Cristina Sirion
0 suflu
ContextAi creat din versuri “o scenă” pe care se joacă cabotin piesa vieții, din punctul de vedere al vulgului, care și-a ales drept reprezentanți “doi proști conștienți de inconștientul care zace mort după cortină”, și care poartă “un dialog tâmpit”, la care vulgul râde tâmp, căci vulgarul proliferează în prostie.
”În molozul” din “fața spitalului de nebuni” stă viața debusolată, traversată de o incertitudine maladivă : să intre sau să nu intre?
”În molozul” din “fața spitalului de nebuni” stă viața debusolată, traversată de o incertitudine maladivă : să intre sau să nu intre?
Pe textul:
„doi prosti " de Dorina Șișu
0 suflu
ContextNu știu cum îți reprezinți în mintea ta de poet “lumina murdară”, pentru mine lumina este curată, are o doză imensă de puritate, lumina purifică, inspiră, permite vizualizarea realității, este benefică și esențială vieții.
În iubire “zâmbetul malefic” înseamnă discordie, dispreț, resentimente, și aduce cu el despărțirea, poate doar sexul creează “prin neuronii tăi dependența” de ea.
În iubire “zâmbetul malefic” înseamnă discordie, dispreț, resentimente, și aduce cu el despărțirea, poate doar sexul creează “prin neuronii tăi dependența” de ea.
Pe textul:
„deturnare" de paparuz adrian
0 suflu
ContextFemeia din poezia ta își crește iubirea “expusă vederii ca spuma pe valuri”, în “alt mod de a viețui”, însă iubirea o trădează și “se leapădă de ea în public”, căci femeia din poem “dansează la bară” și își face din nuri mijloc de existență, astfel “se împarte la fiecare ochi încețoșat” de băutură, cum se împarte pâinea la oamenii sărmani.
Nu este o poezie excelentă, însă atinge în unele locuri o valoare rezonabilă.
Nu este o poezie excelentă, însă atinge în unele locuri o valoare rezonabilă.
Pe textul:
„Vise nu mai are" de Silviu Somesanu
0 suflu
ContextMÃDÃLINA
Așa îmi place, să împart totul pe categorii, să disting diversitatea în unitate, să observ, să analizez, să cuget, căci gusturile nu se discută.
Femeia poate fi un mit, un mister, care se cere explorat și analizat din diverse puncte de vedere.
Așa îmi place, să împart totul pe categorii, să disting diversitatea în unitate, să observ, să analizez, să cuget, căci gusturile nu se discută.
Femeia poate fi un mit, un mister, care se cere explorat și analizat din diverse puncte de vedere.
Pe textul:
„Femeia de carton, de cristal, lascivă, puternică, bibliotecă și femeia mea 1,2" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextNu înțeleg predilecția și apetența pentru viziunea sepulcrală și funerară a morții a unor poeți, ca și cum moartea nu înspăimântă, ci atrage, iar unii oameni “așteaptă” la “umbra” nefiindului ca viața căreia îi descoperă aspecte de nebunie și elucubrații, “să-și dezmorțească încheieturile” și să pășească fatalist, stoic și imperturbabil în non-ființare.
Percepi viața ca o “fântână care a secat” și bei din apa morții, viziune cu care nu sunt de acord.
Percepi viața ca o “fântână care a secat” și bei din apa morții, viziune cu care nu sunt de acord.
Pe textul:
„exerciții de sinceritate - vremuri în care gardul e mai înalt decât casa " de Mihaela Popa
0 suflu
ContextMi-a plăcut imaginea : “un ou de înger e a ta idee”, și atunci când se sparge, curg din el gânduri puzderie, eclozate de minte pentru a se preface în cuvinte.
În privire ar trebui să se cuibărească viața, căci prin ea ni se înfățișează realitatea, iar “când moartea e în ochii tăi stăpână”, ar fi util să-ți aduni forțele volitive pentru a o înlătura, numai așa viața poate înainta înspre viitor optimistă, veselă și încrezătoare.
În privire ar trebui să se cuibărească viața, căci prin ea ni se înfățișează realitatea, iar “când moartea e în ochii tăi stăpână”, ar fi util să-ți aduni forțele volitive pentru a o înlătura, numai așa viața poate înainta înspre viitor optimistă, veselă și încrezătoare.
Pe textul:
„Sonet ridicol" de Ștefan Petrea
0 suflu
Context“Drum cu sens unic –“
numai proștii l-au ales
deștepții și-au creat drumuri în toate sensurile.
Haik-ul ăsta e ca o “frunză” “în bătaia vântului”, ruptă din copacul poeziei, care a ajuns într-o băltoacă, și crede că a atins profunzimea.
Domnul poet e bine să încerce să conceapă poezii lungi, pentru a vedea diferența.
numai proștii l-au ales
deștepții și-au creat drumuri în toate sensurile.
Haik-ul ăsta e ca o “frunză” “în bătaia vântului”, ruptă din copacul poeziei, care a ajuns într-o băltoacă, și crede că a atins profunzimea.
Domnul poet e bine să încerce să conceapă poezii lungi, pentru a vedea diferența.
Pe textul:
„Haiku" de nicolae tomescu
0 suflu
ContextVrei ca “Dumnezeu să locuiască” cu tine, pentru ca să îți răspundă la toate întrebările care te frământă, să îți predea lecții despre divin, trinitate și univers, să îți reveleze misterele, tainele și enigmele din suprasensibilul și misticul existenței, să îți ungă suferința cu gelul perfecțiunii, iar corpul să se metamorfozeze în “fluturi”, după trecerea în neființă.
Da, nu ai gusturi rele, așa coleg de apartament și-ar dori orice om care crede în bunătatea lui Dumnezeu, căci prezența lui în apropierea ta te purifică de tot ce e nociv și impur în ființa ta.
Da, nu ai gusturi rele, așa coleg de apartament și-ar dori orice om care crede în bunătatea lui Dumnezeu, căci prezența lui în apropierea ta te purifică de tot ce e nociv și impur în ființa ta.
Pe textul:
„Să iasă fluturi" de Simion Cozmescu
0 suflu
Context“Toată lumea caută ceva adevărat, numai că nu toți caută unde trebuie”, cei mai mulți în loc de adevăr descoperă simulacrele, unii caută în lăuntru și descoperă doar tumultul dansând în ritmuri de jazz pe scena calmului, alții caută “în afară”, însă îi înghite realitatea.
“Ai putea fi o ploaie”, să te divizi în nenumărate picături, și fiecare picătură să fie o tristețe minusculă.
“Ai putea fi o ploaie”, să te divizi în nenumărate picături, și fiecare picătură să fie o tristețe minusculă.
Pe textul:
„pas de deux" de Macovei Costel
0 suflu
ContextO iubire paroxistică poate decădea într-o “dictatură a sentimentelor”, trimițând în recluziune rațiunea, eurile și stările, și forțând inima să conducă viața din perspectiva iubirii, așezând în lumea singurătății doar cei doi îndrăgostiți, iar “orice protest spontan” este înăbușit de tirania sentimentelor, încolăcindu-se pe axa verticală a vieții.
Cuvintele ca niște asteroizi au spart “acoperișul tăcerii” și au eliberat poezia.
Cuvintele ca niște asteroizi au spart “acoperișul tăcerii” și au eliberat poezia.
Pe textul:
„un aer ceva aparte" de Rodica Lupu
0 suflu
ContextDacă “se încearcă întotdeauna ceva inedit”, așa cum ai încercat tu în această poezie, “cerul” este privit din “unghiuri” diferite și multiple, în “geometrii ale spațiului” care evidențiază mandala, o hartă a cerului în care stelele sunt asociate cu orașele, iar universul cu destinele.
“Se intră ușor” “în golul imens” al lumii, însă se iese mai greu, căci genunea atrage cu forțe gravitaționale uriașe.
Felicitări ! O poezie inedită.
“Se intră ușor” “în golul imens” al lumii, însă se iese mai greu, căci genunea atrage cu forțe gravitaționale uriașe.
Felicitări ! O poezie inedită.
Pe textul:
„Fiecare știe geometriile spațiului său" de Silviu Somesanu
0 suflu
ContextSORIN
Fiecare avem pe lângă plusuri și minusuri, așa cum avem atât calități, cât și defecte, ființăm atât în lumină, cât și în întuneric, antitezele ne întregesc ființa.
Unii se închină binelui, alții se închină răului.
Mă bucur că ți-ai așternut impresiile pe pagina personală de creație.
Fiecare avem pe lângă plusuri și minusuri, așa cum avem atât calități, cât și defecte, ființăm atât în lumină, cât și în întuneric, antitezele ne întregesc ființa.
Unii se închină binelui, alții se închină răului.
Mă bucur că ți-ai așternut impresiile pe pagina personală de creație.
Pe textul:
„Plusuri pliate peste minusuri. Înghesuiți" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextAi un scris clasic, colțuros, parcă născut în vremea lui Eminescu, când viziunea poetică nu era dezvoltată și limbajul nu era evoluat și definitivat, cuvintele nu te sprijină îndeajuns pentru a le conferi sensuri moderne.
Nu-mi place nici cuvântul creat, având la bază cuvântul “speranță” : “speranțândă”, sună vetust și disonant.
Nu-mi place nici cuvântul creat, având la bază cuvântul “speranță” : “speranțândă”, sună vetust și disonant.
Pe textul:
„(di)sperare" de Ștefan Petrea
0 suflu
ContextPrimul vers sună macabru, să te “descompui în așteptare” mi se pare sepulcral, funerar și sinistru, după ce te descompui bănuiesc că rămâne ceva din tine, o esență luminoasă și pozitivă care transcende viața, iar în solitudine “patul a început să prindă rădăcini în carnea” ta, și atunci cum reușești să te desprinzi de pat, dacă ești încătușat de rădăcini?
Din cuvintele iubitei țâșnesc “înjurături de mamă”, la fel poezia mi se pare o înjurătură.
Din cuvintele iubitei țâșnesc “înjurături de mamă”, la fel poezia mi se pare o înjurătură.
Pe textul:
„[Roberta se auzea de la mare depărtare cum își plimba degetele prin păr]" de Daniel Dăian
0 suflu
Context“Neantul neconcordanțelor” cu tine, se poate dilua și până la urmă poate dispărea, dacă-ți cultivi armoniile dintre rațiune, spirit, gânduri, stări, euri și sine, altfel “singurătatea se botează-n celălalt, automat, asiduu și agonic”.
“Insomnia” ascultă cavalcada gândurilor care nu vor să doarmă, și, ca să nu disperi, viața îți amintește că ești “baladă, epopee și cântare”.
“Insomnia” ascultă cavalcada gândurilor care nu vor să doarmă, și, ca să nu disperi, viața îți amintește că ești “baladă, epopee și cântare”.
Pe textul:
„La vânătoare de păcat" de Ioana Camelia Sîrbu
0 suflu
Context