Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@daniel-daian-0038595DD
Daniel Dăian
@daniel-daian-0038595
Poezie

[Roberta se auzea de la mare depărtare cum își plimba degetele prin păr]

1 min lectură·
Mediu
și așteptarea mea descompunându-se într-un pat
din ce în ce mai tânăr
parcă nu mai avea nimic în comun
cu femeia asta care transforma gândurile pisicii
într-un soi de război inter-galactic
unde razele de lumină aruncate din ochi
păreau niște săbii care
ucideau tot ce prindeau în cale
dar am ales să nu mă las pradă îngrijorării
să ofer libertatea Robertei de a fi splendidă
chiar și atunci când cuvintele ieșite dintre buzele ei
nu sunt decât simple înjurături de mamă
am ales să putrezesc din ce în ce mai puțin
iar patul ăsta
care a început să prindă rădăcini în carnea mea
să îmi fie prima
confesiune
013.623
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
108
Citire
1 min
Versuri
17
Actualizat

Cum sa citezi

Daniel Dăian. “[Roberta se auzea de la mare depărtare cum își plimba degetele prin păr].” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-daian-0038595/poezie/14081177/roberta-se-auzea-de-la-mare-departare-cum-isi-plimba-degetele-prin-par

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu✓
Primul vers sună macabru, să te “descompui în așteptare” mi se pare sepulcral, funerar și sinistru, după ce te descompui bănuiesc că rămâne ceva din tine, o esență luminoasă și pozitivă care transcende viața, iar în solitudine “patul a început să prindă rădăcini în carnea” ta, și atunci cum reușești să te desprinzi de pat, dacă ești încătușat de rădăcini?
Din cuvintele iubitei țâșnesc “înjurături de mamă”, la fel poezia mi se pare o înjurătură.
0