Poezie
sărut moldovenesc
sonet
1 min lectură·
Mediu
privirea ta - de înger este Oul
a ta ivire-aduce necesarul
de-i pus în cărți ori de e dat cu zarul,
pe foaie îmi tot rumenesc stiloul
la-ntrecere mă iau cu tot bizarul
în vocea ta ascult mereu ecoul
și te desfac, având ca sprijin noul,
pe cât am strâns în viața mea amarul
odaia mea, a verbului sorginte
valsează în crepuscul pitoresc
sub luna-n rază pură ce argint e
prin noapte iele-n mine tot horesc
zadarnic în jelanii de cuvinte
îți dau sărutul cel moldovenesc
024084
0
“Oul” îl percep ca o renaștere, forma sa este apropiată de cea a sferei, simbolul perfecțiunii ; în rest, mi se pare o poezie clasic-bizară, te folosești de cuvinte care erau la modă la sfârșitul secolului al nouăsprezecelea : “rumenesc”, “amarul”, “sorginte”, “horesc”, “jelanii”, de aceea poezia mi se pare vetustă, desuetă.