pas de deux

aș putea fi o ploaie spune tăcerea din mine ne putem vedea la zece și jumătate dă de înțeles nostalgia ta hai să ne prefacem că ne-am uitat rolurile ca să dăm frâu liber improvizației n-am mai creat nimic de o veșnicie și dacă timpul tot ne macină vom repeta ca un mecanism stricat am încredere în tine, am încredere, am... m-am decis, am să-ți cânt un răsărit ce nu și-a limpezit încă culorile iar tu o să-mi dansezi o ploaie care n-are nevoie de coregrafie toată lumea caută ceva adevărat numai că nu toți caută unde trebuie nici în afară, nici înăuntru și partea dureroasă e că nici nu vor să aprindă lumina poate că aseară am plouat poate că ai dansat în felul tău inimitabil poate că am fost un răsărit deosebit poate că ai rupt tăcerile ce ne acopereau dar dacă stau și mă gândesc, cred că putem inventa lumea adevărată