RRrazvan rachieriu
Verificat@razvan-rachieriu
roman
„O boala invinsa este viata omului”
Loc de naștere: Târgu Ocna Copilăria și adolescenta am petrecut-o în Roman Domiciliul actual: Municipul Roman Stare civilă: divorțat Am urmat cursurile Liceului Roman-Vodă, profilul matematică-fizică Am absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași În prezent sunt economist la SNGN Romgaz S.A. Secția Roman Pasiuni: cititul cărților ( o zi…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
“Alchimia” vieții pune în evidență “triada materie, energie, informație”, care mișcă “lumea noastră în miniatură”, posedând “grade” diverse “de libertate” aplicate atât bogaților, cât și săracilor.
“Barăm cu X tot ce nu ne place, barăm cu 0 tot ce e omenesc”, iar X capătă semnificații negative, pe când 0-ul simbolizează nimicul, astfel că din acest punct de vedere omul oscilează între negativ și nimic.
“Barăm cu X tot ce nu ne place, barăm cu 0 tot ce e omenesc”, iar X capătă semnificații negative, pe când 0-ul simbolizează nimicul, astfel că din acest punct de vedere omul oscilează între negativ și nimic.
Pe textul:
„poliptic" de Cristina-Monica Moldoveanu
Recomandat0 suflu
ContextCÃTÃLINA
Sunt încântat că vezi poezia mea ca fiind vie, înseamnă că nu e inertă, ci se mișcă pentru a ieși în evidență.
La fel de vii sunt și cuvintele tale din comentariu.
Sunt încântat că vezi poezia mea ca fiind vie, înseamnă că nu e inertă, ci se mișcă pentru a ieși în evidență.
La fel de vii sunt și cuvintele tale din comentariu.
Pe textul:
„Divinul. Umbra și zombi-ul" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextVALERIU
O realitate care înglobează pe lângă oameni zei și extratereștri, ne-ar incita și nu ne-am plictisi niciodată, fiindcă am învăța unii de la alții și viața ar deveni interesantă.
ȘTEFAN
Am introdus extratereștrii în poem pentru a însufleți, alambica și a conferi tente complexe peisajului liric.
Vă mai aștept cu drag să-mi inoculați bucurie subtilă și rafinată.
O realitate care înglobează pe lângă oameni zei și extratereștri, ne-ar incita și nu ne-am plictisi niciodată, fiindcă am învăța unii de la alții și viața ar deveni interesantă.
ȘTEFAN
Am introdus extratereștrii în poem pentru a însufleți, alambica și a conferi tente complexe peisajului liric.
Vă mai aștept cu drag să-mi inoculați bucurie subtilă și rafinată.
Pe textul:
„Intermundiul. Transcendentul" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextUn poem ca “o ploaie torențială” ce a curățit toată mizeria din lume, ca un seism ce a prăbușit structurile șubrede ale dogmelor, care a mistuit toate lucrurile, fenomenele, întâmplările inflamabile, atât pozitive cât și negative, care a umplut singurătățile deprimate și surmenate cu gânduri virulente și corozive, care a eliberat toate “fiarele care au ruginit” în angoase, anxietăți și fobii.
Un poem puternic.
Un poem puternic.
Pe textul:
„diminețile vor curge din trupurile noastre ca niște forme de relief" de Daniel Dăian
Recomandat0 suflu
Context“Absolut nimeni nu are curajul” de a pipăi “întunericul”, de frică ca acesta să nu se întrupeze în ipostazele sale macabre, iar “muzica” lui stridentă, disonantă și dezacordantă poate astupa timpanele, și “dacă avem ceva ce ne moare, ar fi bine să nu înceapă cu noi”, să punem nefiindul în întuneric, pentru a lăsa lumina să ne învăluie în toată splendoarea sa.
Dacă ne “descărcăm de viață”, devenim letargici, așa că să ne energizăm, numai așa vom cunoaște plenitudinea.
Dacă ne “descărcăm de viață”, devenim letargici, așa că să ne energizăm, numai așa vom cunoaște plenitudinea.
Pe textul:
„night story" de Antonia-Luiza Zavalic
0 suflu
ContextUra inflamabilă, care se multiplică ca o epidemie, poate fi “focul acesta ce încă arde” și al cărui “fum miroase a deznădejde, are gust de fiere, chip de moarte”, clamându-și sepulcralul și funerarul, iar urletele ei produc seisme, “rostogolind pietrele” și provocând “în inimi cratere”.
“Durerea abia mai respiră-n decibelii tăcerii” și a contaminat totul, inclusiv sănătatea, stingând focul urii cu inundații.
Când timpul lenevește, îi cerem lui Dumnezeu să apese “pedala” de accelerație a mașinii care simbolizează destinul.
“Durerea abia mai respiră-n decibelii tăcerii” și a contaminat totul, inclusiv sănătatea, stingând focul urii cu inundații.
Când timpul lenevește, îi cerem lui Dumnezeu să apese “pedala” de accelerație a mașinii care simbolizează destinul.
Pe textul:
„dumnezeule..." de Rodica Lupu
0 suflu
ContextAi descris o țară în care “niciun om nu moare destul și nici nu trăiește pe zimții monedelor”, care “crede cu tărie în memoria cerului”, pe care l-a umplut cu “iertare” și pe care îl vede ca mântuitor ; o țară în care “populația nu poartă niciodată ceas”, fiindcă timpul nu are nicio valoare, nicio semnificație.
Uneori cerul plânge deasupra țării, iar țara are o “formă de lacrimă căzută foarte de sus”.
Uneori cerul plânge deasupra țării, iar țara are o “formă de lacrimă căzută foarte de sus”.
Pe textul:
„se bănuiește că există undeva o țară" de Valeriu D.G. Barbu
0 suflu
Context“Singurătatea te adulmecă înfometată” pentru a te înghiți cu totul, te privește “insidios” “cu ochi de șacal” numai atunci când vrei să te descotorosești de ea și să planezi peste social, și atunci când nu te sincronizezi cu ipostazele ei, “crezi că-i amanta perfidă și versată”, cu care eu nu sunt de acord, căci percep solitudinea ca o entitate fidelă și societatea ca o amantă infidelă.
Le stă bine versurilor cu “peruca” expresivității.
Le stă bine versurilor cu “peruca” expresivității.
Pe textul:
„devorator" de Daniela Luminita Teleoaca
0 suflu
Context“Oamenii și-au desenat fețe de morți pe fețele lor vii” : așa se întâmplă când oamenii își aleg în mod greșit măștile cu care să se afișeze în societate, oricum “fețele lor vii” sunt inoculate cu forme sepulcrale, maladive și macabre, însă consider că “maimuțele” sunt introduse în poezie în mod inoportun, la fel ca și comparația oamenilor cu maimuțele.
Eu aș prefera o mască a veseliei, căci veselia alungă suferința.
Eu aș prefera o mască a veseliei, căci veselia alungă suferința.
Pe textul:
„colective" de Adam Rares-Andrei
0 suflu
Context“În lipsa pernei te culci pe litere”, pe care le-ai modelat moi, având consistența pufului, în prezența somnolenței diurne, letargice și pline de torpoare, te culci pe patul poeziilor tale, și dacă “în stern cresc crucile”, să le extragi din tine și să răstignești cu ele neputințele și deșertăciunile.
Duci “în lesă”, “la plimbare”, “spaima” ta, pentru a o obișnui cu colții realității, iar când te-ai eliberat complet de angoase, ipohondrii și obnubilări, poți arunca o privire curioasă înspre “Extraom”.
Duci “în lesă”, “la plimbare”, “spaima” ta, pentru a o obișnui cu colții realității, iar când te-ai eliberat complet de angoase, ipohondrii și obnubilări, poți arunca o privire curioasă înspre “Extraom”.
Pe textul:
„frontal" de Daniela Luminita Teleoaca
0 suflu
Context“Trinitatea” născută din “logosul iubirii” este telurică, prin urmare efemeră, finită și supusă erorilor, nu are nicio legătură cu trinitatea divină, cu perfecțiunea născută din infinit și veșnicie.
În “stânga” ta e-un om (Eva), în “dreapta” ta alt om (Adam), iar în centru ești tu, “Evadam”, ești atât de “imperfect”, precum sunt toți oamenii, într-o poezie care face apel la primordial, din care se inspiră.
În “stânga” ta e-un om (Eva), în “dreapta” ta alt om (Adam), iar în centru ești tu, “Evadam”, ești atât de “imperfect”, precum sunt toți oamenii, într-o poezie care face apel la primordial, din care se inspiră.
Pe textul:
„evAdam" de Dumitru Sava
0 suflu
ContextPoezia mi-a “dezmierdat” senzitivitățile, însă nu mi-a atins și răscolit profunzimile, cuvintele atente la “migrațiile păsărilor” și-au pierdut esențele, golindu-și sensurile, și și-au sistat zborurile de la un suflet la altul.
“Trecutul viitorului” poate fi prezentul, însă o poezie în care “pacea absoarbe jocul”, o poezie cuminte, nu poate transmite emoții copleșitoare, ea “trece alene” de pe “culmi” în somnolența diurnă.
“Trecutul viitorului” poate fi prezentul, însă o poezie în care “pacea absoarbe jocul”, o poezie cuminte, nu poate transmite emoții copleșitoare, ea “trece alene” de pe “culmi” în somnolența diurnă.
Pe textul:
„dezmierdări " de Anisoara Iordache
0 suflu
ContextDumnezeu ne-a lăsat “infinitul” înglobat în “tot” și-n toate, însă nechibzuințele noastre l-au micșorat până a atins finitul, iar “coarnele ignoranței” s-au înfipt în “ochii” cu care întrezăream “raiul”.
Am prins în “pumnii” blasfemiilor “cerul” și l-am “strivit”, iar în locul lui s-a activat o zonă propice demonilor.
Am prins în “pumnii” blasfemiilor “cerul” și l-am “strivit”, iar în locul lui s-a activat o zonă propice demonilor.
Pe textul:
„în rugăciuni de oameni " de Ionel Marius Gherendi
0 suflu
ContextMă gândesc ce poate să însemne “nimb mântuitor”, poate aureolă divină, poate un catharsis mântuitor, poate o credință izbăvitoare.
În rest, versurile nu ies din obișnuit, nici prea-prea, nici foarte-foarte, nu rămâi cu prea multe după ce ai lecturat poemul, “tăcerea cu gambe noduroase” se întinde peste poem și acesta se apropie de silențios, “cu vocale șoptitoare”.
În rest, versurile nu ies din obișnuit, nici prea-prea, nici foarte-foarte, nu rămâi cu prea multe după ce ai lecturat poemul, “tăcerea cu gambe noduroase” se întinde peste poem și acesta se apropie de silențios, “cu vocale șoptitoare”.
Pe textul:
„Nimb mântuitor" de Silviu Somesanu
0 suflu
ContextNICOLAE
Am vrut să scriu despre cât mai multe categorii de femei, căci femeile sunt diferite între ele, caracterul lor s-a format în funcție de conjuncturi și caracteristici ființiale proprii.
Nu sunt obsedat de subiect, ci vreau să-l tratez cât mai exhaustiv cu putință.
Nu este a 6-a, ci a 12-a descriere a categoriilor de femei.
Mă bucur că ai avut aderență la poezie.
Am vrut să scriu despre cât mai multe categorii de femei, căci femeile sunt diferite între ele, caracterul lor s-a format în funcție de conjuncturi și caracteristici ființiale proprii.
Nu sunt obsedat de subiect, ci vreau să-l tratez cât mai exhaustiv cu putință.
Nu este a 6-a, ci a 12-a descriere a categoriilor de femei.
Mă bucur că ai avut aderență la poezie.
Pe textul:
„Femeia emaciată și debordantă 11,12" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextDin cuvintele colecționate de poezii, ai folosit “câteva”, căci “aveai destule”, care au “învelit” oamenii cu substanța cathartică a lui Dumnezeu, iar cuvintele ne-au “învățat să ne rugăm”, pentru a primi eonii divini sub formă de lumină demiurgică, inoculată în mințile oamenilor.
În empatia dintre oameni, cele care apropie cel dintâi sunt cuvintele.
În empatia dintre oameni, cele care apropie cel dintâi sunt cuvintele.
Pe textul:
„avem să ne spunem" de Adam Rares-Andrei
0 suflu
ContextSă cumpărăm “o altă ușă”, căci asta se deschide în realitatea anostă, împleticită printre obstacole reale sau inventate, să construim o ușă dincolo de care se află “libertatea” fără restricții, dogme și coerciții.
Primele versuri mi se par sinistre, macabre, decât să te “tai în bucăți din ce în ce mai mici”, mai bine să încerci să tai în corpusculi întunericul, care prin presarea de corp s-a solidificat.
Îmi place cum ai făcut din “pește” un personaj liric.
Primele versuri mi se par sinistre, macabre, decât să te “tai în bucăți din ce în ce mai mici”, mai bine să încerci să tai în corpusculi întunericul, care prin presarea de corp s-a solidificat.
Îmi place cum ai făcut din “pește” un personaj liric.
Pe textul:
„ca orice scuză decentă mă las pradă tuturor celor care vor să mă împartă" de Daniel Dăian
0 suflu
ContextNu a venit încă “iarna” și deja ai făcut-o “uscată” și o “strângi în mâini”, și atunci unde este toamna care are gust de fructe coapte și de must ?
Cred că te-ai plimbat dincolo de toamnă și cuvintele tale se “încolăcesc” pe corpul eteric al iernii.
Nu știu dacă încape în vreun om “de șapte ori fericirile”, una este îndeajuns, însă nici pe asta nu o avem.
Cred că te-ai plimbat dincolo de toamnă și cuvintele tale se “încolăcesc” pe corpul eteric al iernii.
Nu știu dacă încape în vreun om “de șapte ori fericirile”, una este îndeajuns, însă nici pe asta nu o avem.
Pe textul:
„încolăcirile" de Dorina Șișu
0 suflu
ContextTe simți folosit de toți, “ca prespapier pentru apăsările lor”, ca sugativă ce le absoarbe secrețiile fetide, “ca suport pentru așteptările lor”, ca imbold pentru neputințele lor, până și “gândurile” te “folosesc”, îți spun ce să faci pentru a fi mulțumite, și atunci ce rămâne din tine nefolosit ?
Mi-a plăcut primul vers :”o cacofonie numită viață mă ia în primire cartelându-mi aerul”.
Mi-a plăcut primul vers :”o cacofonie numită viață mă ia în primire cartelându-mi aerul”.
Pe textul:
„salutări din omul obiect" de Macovei Costel
0 suflu
ContextAi persiflat moartea, i-ai dat cu tifla, ai înfășurat-o în sarcasm : “Morții îi miroase gura a tic-tac liniar”, însă pe lângă astea, crezi că moartea e “josnică”, eu însă îi adaug și alte atribute : sepulcrală, sinistră, înfricoșătoare, lugubră, macabră , etc.
Eu nu văd ca fiind “josnică iertarea”, eu o consider o ipostază a vieții care înnobilează omul iertându-i pe toți.
Eu nu văd ca fiind “josnică iertarea”, eu o consider o ipostază a vieții care înnobilează omul iertându-i pe toți.
Pe textul:
„ține morțiș să ne moară" de Valeriu D.G. Barbu
0 suflu
Context