Poezie
se bănuiește că există undeva o țară
1 min lectură·
Mediu
se bănuiește că există undeva o țară în care
laptele și mierea nici nu contează
din cauza asta nici nu fac autostrăzi
acolo Maica Domnului nu este inclusă niciodată în sudalme
iar locuitorii au mândre contururi de lupi îmblânziți până la confuzie
tinerii au cumințenia munților iar femeile sunt deopotrivă frumoase
regimul hidrografic și solul mustind de înțelesuri
le ascund recoltele în metafizica sării
acolo niciun om nu moare destul și nici nu trăiește pe zimții monedelor
ei cred cu tărie în memoria cerului care se hrănește cu iertare
câte unul mai scapă hatul și ajunge departe cu haina lui de țărână
pe care nu i-o poate dezbrăca nimeni și nimic
are o poziție specifică de dor ce amintește de un străin răstignit cândva
se bănuiește că această populație nu poartă niciodată ceas, ori este doar de jucărie
e-o cucernică nație care irită aurul cu disprețul său
de aici ombilicul planetei atârnă înnodat la ambele capete și
e ca un măr adamic înfipt în gâtlejul constelațiilor
de aici se spune că va țâșni un soi de pace nemaiîntâlnită
dar până atunci, acestă țară,
va mai avea o vreme formă de lacrimă căzută foarte de sus
065.020
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Valeriu D.G. Barbu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 195
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Valeriu D.G. Barbu. “se bănuiește că există undeva o țară.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valeriu-d-g-barbu/poezie/14082493/se-banuieste-ca-exista-undeva-o-taraComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CMCMCristina-Monica Moldoveanu✓Acest text pe mine m-a cucerit. Îmi plac metaforele și structura sintactică. Îmi place și tonul profetic pe care și eu l-am folosit uneori. Am remarcat că există unele structuri pleonastice sau prea explicite și unele epitete care nu sunt necesare. Cred că prima jumătate e mai reușită ca expresie și mai sinceră. Disonanțe: cucernică-necucerită, inutil: deplin, culme, copleșite. Ultima strofă revine cu ceva mai nou sau frumos, dar cred că poemul e întreg fără ultimul vers.
0
VBmulțam fain pentru justa analiză, voi trece prin text în noaptea asta și voi ține seamă de sugestii
0
RRAi descris o țară în care “niciun om nu moare destul și nici nu trăiește pe zimții monedelor”, care “crede cu tărie în memoria cerului”, pe care l-a umplut cu “iertare” și pe care îl vede ca mântuitor ; o țară în care “populația nu poartă niciodată ceas”, fiindcă timpul nu are nicio valoare, nicio semnificație.
Uneori cerul plânge deasupra țării, iar țara are o “formă de lacrimă căzută foarte de sus”.
Uneori cerul plânge deasupra țării, iar țara are o “formă de lacrimă căzută foarte de sus”.
0
VȚUn poem cu puternic fior liric, demn de recomandat. Nu sunt in pase comentaricesti, dar, mai ales dupa ce a fost periat, nu se poate scrie despre el decat la superlativ. Felicitari!
0
LMDistincție acordată
foarte mult cu "Trebuiau să poarte un nume". Și, pentru că seamănă structural, dar și ca idee, poate să șocheze puțin. Chiar dacă e un poem cuminte, acel "fior liric" despre care spune Victor Țarină e cel care șochează cititorul. Și o face profesionist, autorul chiar și-a propus asta. Excepționale figuri de stil, într-o vreme a minimalismului care le contestă. Da, tocmai de aceea trebuie remarcat. Încă se mai poate "forja" expresiva limbă română. Felicitări!
0
VBRăzvan, Victor, Liviu și, desigur, celor care intră aici, dacă aflați acea țară chemați-mă, știu că există dar cum merg aplecat mai greu o găsesc... vă mulțumesc întâi pentru lumină și cuvânt
0