salutări din omul obiect

o cacofonie numită viață mă ia în primire cartelându-mi aerul și am fost până la un punct un om de înțeles apoi m-am rătăcit printre cuvinte și am ales tăcerea după care am lăsat împietririle să mă cotropească, să se cațere pe toate visele și toate nălucirile de speranță și lumea s-a obișnuit să mă folosească ca prespapier pentru apăsările lor ca suport pentru așteptările lor sau pur și simplu ca fotoliu pentru toate ostenelile în mine doar gândurile mai răsuflă dar până și ele mă folosesc surpriză