Poezie
încolăcirile
1 min lectură·
Mediu
s-au încolăcit plimbările de talpa mea în iarbă
formând un pătrat într-un cerc vicios
știai că Penelopa așteaptă
și azi
pe un covor doar de ea știut?
nu e o remarcă sănătoasă privind chiorîș
la focurile lui Cezar
nu ascult decât urletul lui Munch
deși mă trage de mânecă Vivaldi
răutăcios pe surzenia mea acută
privește și tu în jur
și spune repede de șapte ori fericirile tale
nu mai ronțăi covrigii ăia vechi
nu vezi că în mâini strâng o iarnă uscată?
22 octombrie 2015
023.137
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dorina Șișu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 86
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Dorina Șișu. “încolăcirile.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dorina-sisu/poezie/14081501/incolacirileComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DȘapăi cum să nu-ncapă fericirile în om? astea să fie cât mai multe. buuun, ia să vedem răspunsurile care vin:
toamna e în sufletul meu tot timpul. ea se duce atunci...știți, când și eu mă voi duce
iarna o strâng în mâini ptr că e iarna aia de acasă. păi da, că aici în insulă nu-i iarnă. vedeți că de-atâta strâns, ea s-a uscat. are și amintirea termenul ei de valabilitate.după cinci ani se zice pas.
vă salut cu drag mare și vă mulțumesc de timp, de cuvinte!
toamna e în sufletul meu tot timpul. ea se duce atunci...știți, când și eu mă voi duce
iarna o strâng în mâini ptr că e iarna aia de acasă. păi da, că aici în insulă nu-i iarnă. vedeți că de-atâta strâns, ea s-a uscat. are și amintirea termenul ei de valabilitate.după cinci ani se zice pas.
vă salut cu drag mare și vă mulțumesc de timp, de cuvinte!
0
Cred că te-ai plimbat dincolo de toamnă și cuvintele tale se “încolăcesc” pe corpul eteric al iernii.
Nu știu dacă încape în vreun om “de șapte ori fericirile”, una este îndeajuns, însă nici pe asta nu o avem.