Poezie
Nimb mântuitor
1 min lectură·
Mediu
Sunt într-o tăcere cu gambe noduroase,
pășesc peste umbre și rămâne în urmă golul,
sângele curge subțire, străin de trup
și clipocește-n mine ca un izvor viu.
Privindu-mă-n ochi, ochii devin stele,
înlăuntrul meu prinde contur spiritul
chiar dacă nu pot să-l înalț mai mult.
Îmi fac legământul să nu se mai stingă
cum flacăra plecată să celebreze victorii
și să vin cu tine cu tot în floare
nimb mântuitor.
Tăcerea în care mă scald se zbate-n cuvinte
cu vocale șoptitoare.
023.781
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silviu Somesanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 81
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
Silviu Somesanu. “Nimb mântuitor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14081605/nimb-mantuitorComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SS
Versuri de zile mari se scriu în momente deosebite și mai rare când nimbul mântuitor coboară peste tine. Îl invoc și-l aștept!
0
În rest, versurile nu ies din obișnuit, nici prea-prea, nici foarte-foarte, nu rămâi cu prea multe după ce ai lecturat poemul, “tăcerea cu gambe noduroase” se întinde peste poem și acesta se apropie de silențios, “cu vocale șoptitoare”.